Figura integritatii absolute! Mai exista oameni integri?

Mai exista oameni integri? Privesc in jur si ma’nfior. O teama ma cuprinde si ma intreb daca cel de langa mine poate fi un om de incredere, daca oare nu e ca toti ceilalti care vin, iti zambesc frumos, te ajuta, iti explica, si’apoi pleaca mai departe razand de stangacia si emotiile tale. Nu faci nimic iesit din comun si iti interpreteaza faptele. Ii vorbesti frumos si te ia in ras. Gresesti si te bastoneaza, simtindu’se oarecum superior. Apoi, iti spune ce fel de persoana este el/ea, aratand cu degetul spre “ceilalti” inferiori si rai. O persoana ce pretinde ca le stie pe toate si pe care  doar ceilalti o percep diferit, ca pe’o oaie neagra. Si totusi este un om integru. Oare?

Ce inseamna sa fii integru? As vrea sa va raspundeti serios la aceasta intrebare “Esti tu o persoana integra?”

Am citit de curand o carte. Era o carte dedicata baietilor, barbatilor, dar am profitat de faptul ca o aveam in maini si am rasfoit’o putin. Am citit despre personajele masculine din Biblie, despre caracterul lor si ce trebuie sa invatam din greselile sau lucrurile bune pe care le’au facut. Un personaj care m’a impresionat extrem de mult a fost Daniel. Autorul cartii a stiut atat de bine sa’l descrie pe Daniel, incat imi doream sa spun tuturor despre el, despre exemplul frumos pe care il putem adopta din viata lui Daniel. Un tanar credincios, politicos, de neclintit in deciziile sale, neinfricat, statornic si drept. Cel mai mult mi’a placut, cand autorul cartii a spus ca insusi viata lui Daniel a fost o marturie, ca faptele sale au vorbit de la sine, ca el nu s’a batut niciodata cu pumnii in piept pentru a arata lumii cine este el. Nu a vorbit niciodata despre Dumnezeu oamenilor, poate pentru ca oamenii ca si in zilele noastre nu l’ar fi ascultat, i’ar fi intors spatele si ar fi spus ca Dumnezeu sta prea bine acolo pe tronul Sau incat nu’i pasa de niste nenorociti ca noi. Nu! Cand a ales sa’I slujeasca lui Dumnezeu, nici gandul ca ar putea fi omorat din cauza aceasta nu l’a facut sa’si schimbe decizia. Nu s’a scuzat si nu s’a ascuns. Intotdeauna a fost ferm in deciziile pe care le’a luat si a dat tot ce’i mai bun din el pentru a fi o persoana demna de incredere. Nu a aratat cu degetul spre nimeni cand a fost acuzat, chiar daca era nevinovat. Nu a spus cine este el de fapt, si nici ca avea un Dumnezeu de partea lui.

Cati oameni, asemenea lui Daniel mai sunt integri pe’acest pamant? La orice pas ne vaneaza lupii, ca doar un cuvant sau gest sa le fie motiv de’a ne putea insfaca. De aruncat cu pietre in oameni, toti stau la rand cu mana ridicata in sus asupra lor, au fruntea incretita, un ras diabolic si o inima putreda. Arunca cu putere piatra spre tinta, apoi isi scutura mainile de praf si pleaca fara remuscari spre urmatoarea victima. Ei nu’ti intind o mana, ci te lovesc cu pietre.

As vrea macar o data sa ne dezbracam de eul nostru, sa recunoastem ca nu suntem cine credem si spunem ca suntem, si sa ne gandim ca schimbarea in lumea asta ar putea porni de la noi. Eu sa fiu exemplu, corecta, ferma in decizii si credinciosa in tot ceea ce fac, dar nu pentru a primi laude ci pentru ca asta este corect sa fac in viata. Sa fiu o persoana integra, demna de incredere si un exemplu demn de urmat!

sursa: soaptainimii.wordpress.com