Una dintre cele mai mari nevoi umane este comunicarea, fiecare muritor având nevoie să împărtăşească bucuriile şi necazurile vieţii cu altcineva. Relaţiile dintre oameni se realizează, se consolidează şi se întreţin prin comunicare. Atunci când comunicarea lipseşte sau este defectuoasă, mai cu seamă în cadrul familiei, apar suspiciuni între soţi şi tensiuni în relaţia de cuplu. În mod deosebit în familie, comunicarea nu presupune doar să vorbeşti, ci şi să asculţi. Se pare că nevoia femeilor/soţiilor de a comunica este mai mare decât a bărbaţilor/soţilor şi aceasta din următoarele motive:
1. Femeile împărtăşesc amănuntele vieţii, în timp ce bărbaţii împărtăşesc performanţele.2. Femeile împărtăşesc stări sufleteşti, bărbaţii împărtăşesc idei.
3. Femeile împărtăşesc intuiţia, lucru care le face suspicioase, în timp ce bărbaţii împărtăşesc principii şi experienţe.
4. Femeile sunt dependente, bărbaţii sun independenţi (Gen. 2:16a).
Atunci când vorbim despre comunicare, întâlnim mai multe tipuri:
1. Tipul liniştit – tendinţa să fie necomunicativ
2. Tipul deschis – sociabil şi uşor de abordat
3. Tipul constructiv – pozitiv, cu mesaj încurajator
4. Tipul ambiguu – confuz, cu mesaj neclar
5. Tipul testator – tendinţa de a fi suspicios
6. Indirect – foloseşte apropoul şi vorbeşte pe ocolite.
Stilul de comunicare este diferit de la o persoană la alta, funcţie de factori genetici (temperamentali) şi dobândiţi (de caracter):
1. Stilul înţelegător – comunică deschis şi calm.
2. Stilul dezaprobator – foloseşte critica şi se ceartă foarte uşor.
3. Stilul subordonat – atitudinea defensivă a partenerului înfrânt.
4. Stilul intelectualizator – tendinţa de a filosofa.
5. Stilul indiferent – din cauza fricii sau descurajării nu are interes.
6. Stilul închis – tace şi încearcă să evite conflictul.
Puţine lucruri conduc la conflict în familie mai mult decât comunicarea sau lipsa acesteia:
1. Când nevoile nu sunt împlinite apar reacţiile/semnalele.
2. Când reacţiile nu primesc răspuns apar conflictele.
3. Reacţiile vorbesc despre nemulţumire, conflictele manifestă nemulţumirea.
Nevoile de bază ale soţilor sunt uneori diferite de ale soţiilor lor:
1. Soţul are mai întâi nevoie de împlinire sexuală, soţia are mai întâi nevoie de afecţiune.
2. Soţul are mai întâi nevoie de partener de recreaţie, soţia are mai întâi nevoie de comunicare.
3. Soţul are mai întâi nevoie de o soţie atractivă, soţia are mai întâi nevoie de onestitate.
4. Soţul are mai întâi nevoie să fie îngrijit, soţia are mai întâi nevoie de susţinere financiară.
5. Soţul are mai întâi nevoie de admiraţie, soţia are mai întâi nevoie de angajament familial.
Necunoaşterea sau nerespectarea acestor reguli/diferenţe în comunicare conduc la conflict. În astfel de situaţii, scuza invocată în mod greşit este ,,nepotrivire de caracter”. Vestea bună pentru aceşti oameni este că faptul că orice caracter este modelabil în mediul de hrănire (anturajul personal). Educaţia şi maturitatea nu pot fi înlocuite cu nicio altă performanţă, or absenţa lor conduce la adversitate şi nefericire.
* Preluare de la Biserica Betania, Chicago
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
