Dragostea din tei

“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată.”  (1 Corinteni 13:4-8)

Uneori stând de vorba cu tinerii și cu adolescenții, ajung la concluzia că dragostea acestei vârste este oarbă. Cei mai mulți simt la început fluturași în stomac, Shakespear, luna de pe cer, promisiuni forțate și vise îndrăznețe. Cu timpul, acești fluturași devin molii care provoacă reacții adverse cum ar fi: ura, durerile de stomac, stările de vomă și coșmaruri.

Tinerii și adolescenții cad în depresii pentru că nu primesc ceea ce doresc sau că dăruiesc ceea ce este interzis. Cei mai mulți cad în păcat, iar din această cauză apar moliile.

Am fost anul trecut în Iași și am făcut fotografii lângă teiul lui Eminescu. M-am plimbat cu soția prin parcul Copou și am plecat de acolo mai inspirat.

Odată cu plecarea mea din Iași, am coborât din teiul lui Eminescu, am pus picioarele pe pământ și mi-am pus la inima să înțeleg mai profund dragostea.

Nu am găsit nimic mai frumos și bogat decât pasajul din 1 Corinteni 13.

Așa am ajuns la concluzia că acest sentiment care ar fi  trebuit să înnobileze, să înalțe și să îmbrace viața noastră într-o haină a purității și a respectului, este confundat cu obsesia, adică cu  o tulburare a voinței care se manifestă prin idei fixe, prin dorința irezistibilă de a face un act determinat.

Dragostea este îndelung răbdătoare, nicidecum nu îți tulbură voința prin idei fixe și prin dorințe irezistibile. În această privință, dragostea adevărată ne învață următoarele lucruri: “Nu lua, nu gusta, nu atinge …” 

 Băieții ar trebui să învețe că dragostea îmbracă, nu dezbracă, iar fetele să înțeleagă că dragostea acoperă TOTUL. Lumea este plină de dezbracate, iar puținele fete îmbrăcate, cad pradă celor căzuți în cap din teiul lui Eminescu.

Dragostea nu se bucură de nelegiuire ci se bucură de adevăr, iar în lipsa adevărului, obsesia se bucură de nelegiuire, de aceea  pământul este plin de nelegiuiți.

Adevărata DRAGOSTE nu va pieri în veci, în schimb toți obsedații și nelegiuiții vor pieri în înșiși stricăciunile lor…

Alin Jivan

http://www.flacarainchinarii.ro