10 întrebări despre anturajul din care faci parte

În ultimul timp nu am mai scris pe blog atât de des ca altădată pentru că nu mai pot, fiind plecată de acasă. Însă astăzi am pus mâna pe tastatură şi vreau să-ţi scriu despre anturaj şi despre efectul destructiv al acestuia dacă nu este un anturaj bun. Mulţi oameni au căzut şi nu s-au mai ridicat din cauza unor prietenii pe care ar fi trebuit să le evite cu tot dinadinsul. Dacă ai şti cât de rău vei ajunge intrând într-un anturaj nepotrivit, l-ai evita? Dacă ai putea vedea în viitor cum vei ajunge datorită unor oameni care te-au influenţat spre rău, te-ai feri de ei în prezent? Aş vrea să te îndemn să faci ce este mai bine pentru sufletul tău şi să ieşi chiar acum dintr-un anturaj care te face să-ţi compromiţi într-un mod subtil inima. Anturajul din care faci parte poate fi unul bun, care să te apropie de Dumnezeu şi care să-ţi îndrepte inima spre Cer. Dar de cele mai multe ori cuvântul “anturaj” este urmat de “rău”. Şi asta datorită neatenţiei noastre. Ne putem distruge vieţile din cauza unui anturaj prost. Ne putem ruina familiile pentru că alegem să ascultăm de “prieteni” în loc de părinţi. Şi putem petrece numai câteva ora acasă pe săptămână… pentru că petrecem majoritatea timpului cu iubitul/iubita sau cu prietenii, în loc să mai discutăm cu părinţii.
Voi formula câteva întrebări şi aş vrea să-ţi răspunzi sincer. E spre binele tău.

1. Sunt apropiat de vreo persoană care, într-un fel sau altul, m-a determinat să iau decizii pe care le-am regretat mai târziu?
2. Mă las condus/influenţat de cercul meu de prieteni, într-atât încât nu de puţine ori am avut de suferit?
3. Când sunt în preajma grupului de prieteni din care fac parte, simt o presiune interioară când ei îmi spun să fac un lucru pe care eu nu-l doresc?
4. Mă îndepărtează de Dumnezeu anturajul din care fac parte, sau mă apropie de El?
5. Oamenii aceştia pe care îi numesc “prieteni” mă cunosc cu adevărat? Mi-au ajuns ei în nenorocire ca nişte fraţi, sau doar m-au apărat atunci când a fost şi în interesul lor să o facă?
6. Când sunt cu prietenii, Îl dau pe Dumnezeu la o parte?
7. M-am certat vreodată cu părinţii din cauza anturajului din care fac parte? Mi-au spus părinţii vreodată că oamenii pe care eu îi numesc “prieteni” nu îmi sunt aşa?
8. De câte ori anturajul din care fac parte m-a făcut de râs în faţa lumii?
9. De când sunt  prieten cu X, am devenit un om mai bun sau unul mai rău?
10. Dacă nu-mi pot imagina viaţa fără aceşti prieteni, e din cauza influenţei lor nesănătoase în viaţa mea sau din cauza lucrurilor bune pe care le-am învăţat de la ei?