ANUNTURIStiri

10 motive pentru care să studiezi istoria Bisericii

st_paul_shistoricchurchkincumberimg_20070211_6694_400„De ce creștinii secolului XXI ar trebui să studieze și istoria bisericii? Nu este suficientă citirea Bibliei?” întreabă Michael Svigel, profesor de istoria creștinismului, într-un editorial Christian Today. Convingerea sa este că prin neglijarea tezaurului de informații furnizat de istorie, viața spirituală își pierde din consistență, iar devierile teologice pot fi mai accentuate. Singura alternativă ar fi recâștigarea pasiunii de a studia un trecut pe care deja l-am uitat.
Michael Svigel, profesor de teologie și istoria creștinismului la Seminarul Teologic din Dallas, publică pe site-ul Christian Today zece motive pentru care studierea istoriei bisericii creștine nu ar trebui să reprezinte doar un semn de respect, ci și o componentă esențială a unei o vieți creștine echilibrate.
1. Învățarea istoriei bisericii ne va vindeca de ignoranța noastră din trecut.
Deși ignoranța din trecut nu a condus întotdeauna biserica în controverse și conflicte, alte cazuri de ignoranță din prezent ar putea genera dezastru. Pentru creștinii dornici de a lua decizii înțelepte, istoria trecutului constituie o sursă inepuizabilă din care pot fi extrase cele mai profunde gânduri.
2. Învățarea istoriei bisericii va reduce aroganța față de prezentul nostru.
Prin studierea istoriei bisericii, creștinii vor avea oportunitatea de a înțelege locul lor în istoria mai largă a bisericii. Aceasta îi va ajuta să vadă că tradiția bisericii lor face parte din ceva mult mai amplu decât propria persoană. Ei își vor da seama că forma actuală a creștinismului va deveni ea însăși parte a unui trecut. Aceasta va determina o atitudine de smerenie generată de mărturiile emoționante, pasiunea în slujire și devotamentul credinței al sfinților din vechime. Rezultatul? Istoria bisericii va reduce aroganța prezentului nostru.
3. Învățarea istoriei bisericii va conserva credința pentru viitor.
Astăzi, biserica creștină se confruntă cu numeroase crize grave, direct legate de incapacitatea de a face ucenici care să mențină credința pentru generația următoare. Potrivit unui studiu Barna Group 2006, 40 până la 50% din copiii care au frecventat grupuri de tineri ale bisericii au abandonat religia în anii lor de colegiu. Incredibilele provocări din prezent nu sunt noi. Pluralismul, cinismul, păgânismul, imoralitatea, corupția politică, persecuția, tulburările sociale, ateismul, scepticismul au provocat permanent biserica, însă ea a prosperat în acest tip de cultură. Prin contrast, noi facem tot ce putem doar pentru a supraviețui. Însă, dacă ne uităm înapoi la istoria bisericii premoderne, modelele si metodele de evanghelizare și ucenicia de-a lungul vieții ne pot ajuta să facem față provocărilor actuale din lumea noastră postmodernă.
4. Învățarea istoriei bisericii ne va conecta la o moștenire bogată.
Imaginea creștinismul de-a lungul istoriei poate fi perceput ca un copac uriaș care a crescut continuu pentru mai multe generații. Prin învățarea istoriei Bisericii, creștinii se pot conecta la propria tradiție în mod activ, conștient și critic. Ei pot vedea tradițiile specifice într-un spectru mai larg al practicilor religioase, înțelegând opțiunile bisericii în lumina istoriei. Conectarea la o bogată moștenire a credinței va adăuga o adâncime necunoscută anterior a credinței personale și închinării colective.
5. Învățarea istoriei bisericii va contracara pretențiile criticilor.
În ultima sută de ani, creștinii au fost mai preocupați de construirea fortificațiilor împotriva scepticismului distructiv al liberalismului modernist și, mai recent, a cinismului postmodern. Pentru a menține o graniță impenetrabilă, s-a acordat o atenție excesivă unor aspecte esențiale teologice, precum mântuirea prin credință. Însă, în procesul de întărire a punctelor expuse atacurilor directe, a fost neglijat patrimoniul creștinismului vechi. Rezultatul? În ultimele decenii, critici inteligenți și oameni de știință au trecut dincolo de atacuri asupra Bibliei, teologiei și credinței personale, la un asalt pe toate fronturile asupra istoriei creștinismului. Aceste atacuri i-au pus pe creștini în situația să apere o istorie pe care deja au uitat-o.
6. Învățarea istoriei bisericii va capta interesul celor din exterior.
Mulți oameni sunt interesați de istorie, în general, și de istoria religioasă, în special. Unele persoane sceptice sau caracterizate de precauție vor fi mult mai deschise pentru a discuta despre istoria bisericii decât căutând versete din Biblie. Ca adevărați moștenitori ai istoriei bisericii, avem de ales: putem fie să deformăm propria noastră poveste într-un mod care să conducă oamenii departe de Dumnezeul istoriei sau putem fi pregătiți pentru a servi ca ghizi turistici pentru un trecut uitat.
7. Învățarea istoriei bisericii va conduce la o credință echilibrată.
Un credincios poate avea tendința de a insista doar pe anumite aspecte ale creștinismului, ducându-le în exces. Chiar și prea mult studiu al Bibliei poate determina la o supra-încredere în lectura personală a Bibliei. În consecință, o teologie academică în exces poate convinge o persoană că știe de toate, fiind caracterizată de multă pasiune, dar nu compasiune. Pe de altă parte, insistența în exces pe elementele practice ale spiritualității poate determina conturarea unei vieți pragmatice, însă superficiale care nu are stabilitate în învățăturile Scripturii. Drept urmare, cele trei grupe de ingrediente necesare vieții spirituale (Scriptura, teologia, și viața practică) nu sunt suficiente. Pentru a le menține în echilibru, credincioșii au nevoie de o perspectivă istorică.
8. Învățarea istoriei bisericii va cultiva creșterea creștină.
Biserica trebuie să își înțeleagă trecutul dacă dorește să se comporte într-un mod matur astăzi și intenționează să crească în viitor. Istoria ne oferă exemple negative care sunt necesare a fi evitate, precum și modele bune de urmat. Cu cât mai multe lecții învățăm din victoriile și înfrângerile înaintașilor noștri, cu atât mai maturi vom fi noi astăzi. Ca obiectele într-o oglindă retrovizoare, creștinii din trecut sunt spiritual „mai aproape” decât par. Astăzi, putem obține, de asemenea, înțelepciune și inspirație din viața celor care au trecut prin experiențe asemănătoare cu mult înaintea noastră.
9. Învățarea istoriei bisericii va clarifica interpretarea Scripturii.
Privind înapoi, ne va ajuta să fim siguri de interpretarea corectă a Bibliei, evitând negarea dogmele fundamentale ale credinței creștine. Pentru ca credincioșii să cunoască limitele interpretării biblice, ei trebuie să știe care sunt doctrinele biblice fundamentale, pentru a poziționa corect libertatea de interpretare. Privind înapoi la maniera în care s-au dezvoltat fundamentele teologiei creștine, credincioșii vor fi ajutați să își clarifice propria interpretare a Scripturii.
10. Învățarea istoriei bisericii va corecta doctrina, dar și erorile practice.
Istoria ne va atinge pe umăr, conducându-ne departe de propriile noastre opinii înguste și preferințele personale. Și astfel, vom ști care sunt elementele cărora să le acordăm cea mai mare importanță și care sunt cele ce pot fi considerate ca fiind elemente din sfera conștiinței personale.

sursa: www.semneletimpului.ro

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: