EDITORIALE

Femeia

“Am descoperit paradoxul că, dacă iubeşti până când doare, atunci nu există nicio durere, ci doar mai multă dragoste” … Maica Tereza

Se legăna haotic şi repeta ca o moară stricată:” până acum Domnul a fost cu noi, până acum Domnul a fost cu noi, până acum …”

Nu vroia să plângă dar lacrimile îi curgeau involuntar pe obraji. Privea departe…era cu totul departe; în locul unde a simţit ultima dată bucurie. Dar locul acela era foarte departe…În orice punct din viaţa ei în care poposea, dădea de durere, încercări, lacrimi, tristeţe. Unde era bucuria???Probabil trebuia să se bucure că de data aceasta era mai matură, mai călită de atâtea experienţe şi că reacţia ei era una mai temperată…Închisese totul în interiorul ei. Negura acoperea capabilitatea ei de a vedea vreo rază de speranţă. Se simţea slabă şi era slabă; era dezamăgită de persoana ei.

Din teorie ştia că aceasta situaţie trebuie să aibă un sfârşit, că tot ce începe, se sfârşeşte!-ca şi viaţa..Dar era doar teorie. Tot teoretic ar fi trebuit să răsară soarele…Era atât de îmbibată cu durere şi dezamăgire, ca un burete umplut până la refuz. Nici măcar nu se putea gândi dacă soarele va mai răsări vreodată pentru ea…era un gând uitat în neant…

Oh, citea cărţi, multe cărţi, dar chiar în momentul de faţă, le ura! Nici una nu se potrivea cu realitatea ei, cu amărăciunea adunată de ani, cu sufletul ei sfărâmat. Sfaturi????-”cum să faci aia”, “cum să meargă cealaltă”…

-”Poate ar trebuie să te bucuri de ce ai! Să fii mulţumitoare pentru familia ta, copiii tăi, prietenii tăi. Poate pui prea mult preţ pe lucrurile fără valoare decât pe cele importante…gândeşte-te FEMEIE!”…era vocea din interiorul ei…

Citise într-o carte:” Cheia fericirii nu este evitarea durerii cu orice preţ ci înţelegerea rolului ei protector şi utilizarea ei în folosul nostru, nu împotriva ei.”

…să utilizeze durerea în folosul ei…STAI PUŢIN!!!!! Ea avea nevoie de un flacon întreg de calmante, era obosită de durere, îi era frică de ea. Se săturase până peste cap…

” Suferinţa ne obligă să ne oprim şi să ne gândim la lucrurile cu adevărat de valoare”

Cea mai mare teamă a ei era, să nu piardă tot ce-i adusese împlinire şi bucurie, să nu-i fie furate, să nu fie îndepărtate de la ea prin forţă, prin vicleşug, prin hoţie. Ştia cine este” marele” duşman. Îi cunoştea  “operele” de artă şi felul cum acţiona. Ştia că urmăreşte să înşele, să omoare…

Un gând îi trecu prin minte…”Scrie-ţi durerile pe nisip şi bucuriile pe stâncă.” Cu alte cuvinte, dă drumul la durere, elibereaz-o din funcţie.(:d) Tu eşti seful! Fă-te liberă de ea…

Oftă…Uşor de spus, greu de făcut dar foarte, foarte adevărat! Durerea devenise atât de apăsătoare şi urât mirositoare, ca un cadavru în putrefacţie. Avea nevoie să se debaraseze de ea!

“Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută-mă!

Şi mi-ai prefăcut tânguirile în veselie, mi-ai dezlegat sacul de jale şi m-ai încins cu bucurie, pentru ca inima mea să-Ţi cânte şi să nu stea mută.”-Ps 30:11, 12

O umbră de zâmbet apăru pe chipul ei. A înţeles că El, Cel ce fusese totdeauna ACOLO pentru ea, nu dorea tristeţea ei.
“Până acum Domnul a fost de partea noastră.” EMANUEL-Dumnezeu e cu noi!

Dumnezeu a fost si era alaturi de ea….

“Oridecâte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lauda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă nişte oameni?”-Ps.56:3,4

Cuvintele din inima lui Dumnezeu curgeau ca un balsam peste inima ei…Se liniştise. Simţea că poate să declare Cuvântul lui Dumnezeu ca o armă care poate dărâma planurile celui rău. Situaţia se schimbase, prin Cuvânt călca peste puterea vrăjmaşului. Cine-ar fi crezut că FEMEIA care plângea apăsată, cu inima frântă, batjocorită de acuzele celui rău, era acum în picioare???? Cine-ar fi crezut că cea care îşi aduna cioburile din inima zdrobită, care-şi număra lacrimile şi nu le găsea şirul, stătea acum tare ca o stâncă?!!

Gura ei proclama Cuvântul lui Dumnezeu şi simţea teama împărăţiei întunericului. Spuse:”teme-te diavole!”
“Un cuvânt spune Domnul şi femeile aducătoare de  veşti bune sunt o mare oştire. Împăraţii oştirilor, fug, fug…”-Ps68:11,12a

“Dumnezeu în bunătatea Lui, îmi iese înainte”-Ps59:10

Da, se uitase mai mult la durere decât la Cel ce a luat toată durerea…Pentru o clipă s-a simţit abandonată, a fost victima minciunilor marelui mincinos. Dar El, EMANUEL, era ACOLO!!!

“În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni.”-Ps65:5

“Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele vor cânta laudele Tale!”-Ps.63:3

DA, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.”-Ps.23:6

Luminița Ciuciumiș

Fotografie – Flavius Curescu

® Flacăra Închinării Media

ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

One Comment

Lasă un răspuns

Check Also
Close
Back to top button
%d blogeri au apreciat: