Dintre descoperiri

Doamne mi-ai descoperit Iubirea

pe care n-o ştiam a fi în mine!

A fost precum talantul îngropat

ce singur nu dă roadă de la sine…

Iubirea-i şi iertare,Tatăl meu

ce-o dau cu prisosinţă celor care

mă biciuiesc fără păreri de rău,

fără să ştie starea de iertare…

Mă biciuiesc în fapte şi în grai,

tăcerea răstignindu-mi-o-n prostie

dar Tu mi-ai zis că jertfei când te dai

se face tainic fără să se ştie…

Căci şi tăcerea uneori e-o Taină

când e făcută-n ştirea cea de Sus

și nu plângând să-mbraci aceeaşi haină

a umilinţei sfinte-a lui Iisus…

Doamne mi-ai descoperit iubirea –

pe cel ce-mi pune crucea-ntre tâlhari

să-l iert precum mi-ar da o sărutare.

M-ai învăţat – acesta e un har –

să-l poţi ierta pe cel ce suferinţa

ți-o dă ca dar al răutăţii sale

tu să-l îmbrăţişezi şi să-i spui frate,

să-i dai prinosul bunătăţii tale…

Poezie: GHEORGHE MORUȚ