Aud noaptea cum plânge,
Precum şi-al ei surâs…
Cu lacrimi ea mă unge
Şi lunec înspre vis.
Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.
Am învăţat, uitând, să fiu…
Când peste ape, timp şi piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viaţă egolatră.
Printr-un sfârşit începem iar…
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic şi-avar,
Ne poartă iarăşi înspre stele.
Volum: IZVOARELE VIEŢII (2009)
Autor: ADINA-CRISTINELA GHINESCU
--
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
