…am crezut, dar m-am înşelat…

ADMIN2 august 2012

2 34 1 minute read

Domane, fiecare gând mă aduce la Tine, fiecare drum pe care-l apunc Te-ntâlneşte şi fiecare ascunzătoare abundă de prezenţa Ta luminoasă şi caldă. Şi oriunde mă îndrept, oriunde încerc să fug sau să mă ascund, te întâlnesc. Am crezut că totul este normal, de vreme ce natura Ta atotprezentă umple creaţia. Dar mă întrebam, de ce ceilalţi oameni pur şi simplu nu te pot percepe? Credeam că te ignoră negăsind ceva interesant care să-i atraga spre Tine, dar m-am înşelat. Am mai crezut că drumurile mele sunt destinate să ajungă la Tine, dar ele pareau să se adâncească tot mai mult printre umbrele reci. Şi oricât aş fi de singur, Te simt mereu aproape şi ştiu că în imediata mea apropiere, esti Tu. Chiar dacă nu-ti plac toate căile mele, Tu eşti acolo pentru mine.

Şi-am înţeles că nu drumurile sau gândurile mele mă duc la Tine, ci Tu eşti Cel ce-mi transcende viaţa, încercând să-mi îndrepte calea. Înţeleg că întotdeauna ai participat cu ceva bun care avea să mă schimbe, puţin câte puţin. Şi iată-mă, scriind aceste lucruri în semn de recunoştinţă, pentru că am început să pricep câte ai făcut pentru mine…şi câte mai sunt…şi câte vor mai fi.

Îţi mulţumesc Tată, pentru că mi-ai arătat că-ţi pasă de mine, căci mi-ai arătat că mă iubeşti, preţuindu-mă. Privesc încrezător spre viitor, ştiind că în cele din urmă va fi luminos, şi-atunci…eu şi Tu, vom sta faţă în faţă. Mă voi uita la Faţa Ta şi voi plânge, căci pentru întâia oară bucuria mea va fi deplină.

Dan Petrescu – danpetrescu88.blogspot.ro