Oglinda

Sfintele scripturi consemnează că „înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seama câtă vreme nu este o lege”. (Rom.5:13).

Prin intermediul Cuvântului „care judecă simţirile și gândurile inimii”, sursa faptelor rele (Marc.7:21-23), Dumnezeu il conștientizează pe om de starea lui păcătoasă, și îl condamnă la moarte „ plata păcatului.” (Rom.6:23).

Insa „ Dumnezeu nu doreste moartea păcătosului” (Ezech.33.11), ci „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. (1Tim.2:4). Adevărul este că Legea îl dovedeşte pe om vinovat înaintea lui Dumnezeu„ deoarece prin Lege vine deplina cunoştinţă a păcatului” (Rom.3:20), dar Legea  nu poate face altceva (Gal.3:21b), decât sa-i îndrepte privirile „spre Isus Hristos ca să fie socotit neprihănit prin credinţă.” (Gal.3:24). Prin sângele Său, Isus Hristos a spălat păcatele celor ce cred în El (Efes.1:7), iar prin trupul Sau, oamenii au murit faţă de Lege (Rom.7:4) „ pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui (1Cor.15:56), în aşa fel să nu mai fim robi ai păcatului” (Rom.6:6), făcăndu-se posibil, în felul acesta,apariția pe scena lumii, a omului nou„ care nu poate păcătui fiindca este născut din Dumnezeu” (1Ioan3:9), căci „Dumnezeu este Duh” (Ioan4:24)şi „ unde este Duhul Domnului este slobozenie” (2.Cor.3:17) de păcate” şi aceasta ca să aducă roadă pentru Dumnezeu”. (Rom.7:4). Toţi cei care au credinţa in Isus Hristos, sunt fii ai lui Dumnezeu, născuţi din nou (Gal.3:26). Aceştia nu mai sunt sub îndrumatorul Legii, ci sub călăuzirea Duhului Sfant. (Gal.3:25; 5:18; Rom.8:4).

Legea are rolul unei oglinzi care, doar îi arată omului firesc, petele necurate, neavând, însă vreo soluţie sa le şteargă. Reacţia oamenilor după ce s-au confruntat cu ceastă oglindă este diferită.

Unii, după ce s-au perindat prin fața ei, pleacă, uitând cum arata (Iac.1:23,24), că sunt păcătoși. Acestora, care „sunt nepăsători fsţă de o mântuire aşa de mare (Evr.2:3), nu li s-a oferit in dar credința in Isus Hristos (Efes.2:8), îndreptându-se, astfel, spre pierzare.

Alţii,dupa ce s-au oprit înaintea ei, s-au privit cu atenție, si-au recunoscut starea, apoi au căutat mântuirea, primind prin credință, spălarea păcatelor și stârpirea rădăcinii acestora -firea pământească. Aceștia nu se mai uită în oglinda care reflecta omul vechi (1Tim.1:9-11), ci își  „ațintesc privirile spre Apostolul și Marele Preot al mântuirii, adică la Isus” (Evr.3:1), care este  „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei lor”(Evr.12:2).

Mai exista o masă de oameni care, spre nefericirea lor, şi-au insușit numai parțial lucrarea Mântuitorului de la cruce. Aceștia au fost curățiți de petele de murdărie (păcate), dar n-au secat izvorul acestora (firea pământească). Ei persistă să privească în oglindă, la ei înșiși, cu grijă, sperand să rămână în acea stare de curăție pe care au dobândit-o când au crezut ,ceea ce este cu neputință, atâta timp cât robinetul păcatului este deschis. (Rom.7:5). Dacă în continuare nu primasc prin călăuzirea Duhului adevărului, întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu (Ioan13:16), dus la îndeplinire de Isus

Hristos (Rom.7:4-6), rămân sub incidența Legii ,suportând consecințele(Gal.3:10,11), indiferent de confesiunea religioasă. (vezi și: Gal.5:18; Col.2:20-23).

Noi, insă care „știm bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu Isus Hristos” (Rom.6:6) „nu-i mai purtăm de grijă pentru a-i trezi poftele” (Rom.13:14), ci „ privim toti cu faţa descoperită, ca intr-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați in același chip al Sau, din slsvă în

slavă, prin Duhul Domnului” (2Cor.3:18).

Şi chiar dacă azi „Îl vedem ca intr-o oglindă,în chip întunecos” (1Cor.13:12), ştim că „atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că îl vom vedea aşa cum este” (1Ioan3:4). Din acea clipă fericită, vom fi pentru totdeauna „desăvârşiţi, după cum Tatăl nostru ceresc este desăvârşit”. (Mat.5:43).

Samuel Muntean, Sighişoara ,08.07.2012