Nimeni nu ar alege calea dezamăgirii, dacă ar vedea că după curbă drumul e înfundat. Dezamăgirea de evenimente, oameni şi de tine însuţi nu poate apărea dacă nu ai băut din paharul unei amăgiri înainte.
După un astfel de moment, sufletul intră în convalescenţă şi e nevoie de o bucată de timp pentru a se lipi unele părţi din tine care dor. Inima de Părinte a lui Dumnezeu înţelege cel mai bine ce simte o inimă amăgită şi goală de sentimente calde. El a fost amăgit de atâtea ori în decursul istoriei, începând cu poporul ales care nu şi-a onorat făgăduinţele şi legămîntul; a avut prieteni buni…la amăgire, precum Avraam care deşi L-a crezut pe Cuvânt, a mai crezut şi că trebuie să pună osul la treabă, şi a luat-o înaintea Meşterului.
În timpul prezent, există mulţi copiii ai Lui care se pricep cel mai bine la un lucru: să Îl amăgească ori mai degrabă să trăiască cu impresia că se joacă cu El de-a amăgirea. Ei sunt ca nişte copilaşi, care mereu întind mâinile după umbrela unei binecuvântări, spunând un ,,mulţumesc” şi ,,dacă îmi dai asta sau mă duci acolo, Îţi voi mulţumi neîncetat şi Te voi sluji.” Apoi vorbele se pierd, şi rămân faptele goale.Totuşi, deşi El este cea mai amăgită persoană, e şi cea mai răbdătoare. Când tu ai o dezamăgire, El e acolo şi nu e capabil de o replică egoistă precum: ,,Aşa îţi trebuie. Să simţi şi tu ce am simţit Eu când ai uitat promisiunea din apa botezului.” Deşi ar trebui să îţi spună asta, se foloseşte de funii de dragoste chiar şi când tace. Ştie ce nu ai aflat tu încă…dragostea care se înduplecă şi aşteaptă e isteaţă. E provocarea Lui când tu încerci să Îl amăgeşti.
Noi nu putem privi dincolo de starea noastră de amăgire, la ce am putea deveni dacă ni se oferă a doua şansă, însă Dumnezeu vede toate piesele din puzzle-ul tău. Iar când una nu se potriveşte cu ceea ce crezi tu că ar trebui să fie normalitatea, tu trebuie să descoperi adevărul: te-ai amăgit sau ai amăgit din nou. Provocarea Lui pentru tine e să crezi că El ştie faptul că nu mai ai putere, eşti într-o celulă cu toate amăgirile tale, iar cheia e la Dumnezeu.
,,Iată că ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide căci ai puţină putere…” Apocalipsa 3:8. Care va fi răspunsul tău la adevărul ce te poate face liber?
Scris de Ella Roman pentru CrestinTotal.ro
“ Citești Scripturile cu alți ochi atunci când vezi efectiv locurile în care s-au derulat evenimentele descrise.
Prin agentia Oxentia Tourism ai acum ocazia să vizitezi Israelul.
Pentru rezervări sună la: +40 746.675.313 sau la: + 40 744. 731.49
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
„ Care va fi raspunsul TAU…?„ -De ce nu : „Care va fi raspunsul MEU…?„
De cateva luni, `bat toaca la urechea surdului` tot atragand atentia autorilor de articole asupra faptului ca:
Adresand articolul catre un `TU`, acesta este din start ratat ca scop, desi contine multe lucruri valoroase si reale.
( Esecul acestui TIP de adresare, e demonstrat de numarul comentariilor la articol: -in general-zero… ) Revenim.
Oare un autor crestin care scrie articole ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni ar trebui sa fie interesat de nr de comentarii sau
like-uri?! Personal, cand citesc un articol nu ma intereseaza popularitatea lui si, ce etalon exista pentru succesul sau esecul unei scrieri? In nici un caz, nu al unui novice in ale scrisului sau a publicului larg, cand e vorba de forma sau stil de adresare. Poate veti demonstra cu un articol de-al d-voastra ce inseamna acel ,,tip de adresare” de succes.
Raspunsul omului la adevarul ce il poate face liber, e determinat de natura sa, daca natura lui nu e schimbata nu-si poate folosi vointa pentru a face lucruri bune.
Este necesar ca mai inti Dumnezeu sa-l aduca la viata pe om schimbindu-i natura, si apoi omul va alege calea spre eliberare.