Am lipsit 3 zile din Timișoara, 3 zile de izolare completă pe Valea Streiului – nu telefon, nu internet, nu radio sau TV. 3 zile care au fost, se pare, pline de încărcătură și presărate de glume și glumeți! A început nebunia să își dea în petec: suspendări, referendum, bani cheltuiți a moaca dintr-un buget și așa inexistent, DNA, bălăcăreală, murdării și multă multă prostie afișată ostentativ pe la toate posturile TV. Scena cumplitei bătălii s-a mutat afară, pă occident, țărișoara asta e prea mică pentru așa teribil război. Toți merg la Bruxelles, dar nu de-odată, ci pe rând că așa e mai șmecherește. Fiecare cu fițuica lui, fiecare cu jalba lui, fiecare cu lacrimile lui. Să vadă Europa ce? Trebuie să ne facem și noi cunoscuți cumva. Urmăresc fenomenul, dar cu dezgust de multe ori și cu multă lehamite. E destul de dificil să rămâi echilibrat și asemenea unei fabule celebre, îți vine să urlii în gura mare, Adevărule unde ești? Actualii se laudă că dețin secretul pentru a trăi bine, dar se pare că se țin de poante, cum să faci cu un crin primăvară? Îmi plac poantele, dar astea din ultima vreme mi se par tare neinspirate, și chiar de prost gust. Ceea ce e clar acum, ca și cristalul, e că pe lângă criza economică mai ne-am molipsit cu una – politică! Și uite cum încet, dar sigur se transformă ROmânia într-o țară de crizați!Crizați, dar să mai descopăr și că toată țara asta plagiază, deja e prea mult! Eu cum de am fost așa de naiv de nu m-am asociat curentului? Au trecut deja 9 ani de la absolvirea facultății, dar încă mai am vreme dacă încep master-ul și poate și doctoratul! Se pare că e un must ca să ajungi mai departe! Acum, cred că pe toți licențiații îi trec sudorile reci chiar dacă canicula s-a instalat binișor, că lumea chiar s-a apucat de citit cărți! Să ști că până la urmă tot răul e spre bine: oameni care cred că nu au citit 100 de pagini în viața lor cap-coadă, acum citesc pe rupte, compară, fac muncă de cercetare, ca să mai prindă un oponent cu mâța în sac. Ce nebunie! Ce mai râs și voie bună!
Și uite cum râdem cu gura până la urechi, și uite cum nu ne plictisim, și uite cum vânzarea de aparate de aer cu condiții crește văzând cu ochii, și uite cum vom trece și peste focul verii…
România, vorba unui amic de al meu, când mă trezesc, sper să mai exiști!
Scris de Silviu Cornea – blidulculinte.blogspot.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
