Reclame
ULTIMELE STIRI

De ce Dumnezeu îl ține în sărăcie pe neprihăniti?

Întrebare:

Peste zece ani slujesc Domnului. Vin dintr-o familie unde eu și cu fiica suntem copile ale lui Dumnezeu. De mai bine de 5 ani umblăm cu soțul la câștig peste hotare. Am lucrat în toate  domeniile, am lăsat copiii cu mama și am fost sprijin pentru soț. Am fost disprețuită și de soț și unde lucram. Sunt ascultătoare și în familie și în societate, ca și copil al lui Dumnezeu. În toți acești ani nu se vede efect nici material, pentru că de abia reușim să întreținem familia, copilul la liceu, etc. Nu am făcut nici reparație, nici altceva. Îl rog pe Dumnezeu de ani de zile să-mi dea de lucru mai plătit ca să pot face o reparație simplă și să mă bucur de nunțile copiilor mei. Țin post, postul Esterei, rugăciuni, pocăință, mărturisire și totul pe alături. Am impresia că nu mă mai ascultă Dumnezeu, ca pe Ieremia. De ce se întâmplă așa? De ce la alții le vine ușor și altora nici prin lacrimi? 


Îmi pare rau de starea pe care o aveți, dar mai ales de ceea ce simțiți în inimă. Mă bucur însă că ați împărtășit aceste simțăminte ca să vă pot sfătui din Sfintele Scripturi care, am credință că vă va alina sufletul și vă va da direcție. Sper că vor beneficia de acest articol și alți cititori care au același fel de situații și simțăminte. Voi începe de la un psalm ( o cântare sfântă insuflată de Duhul Sfânt) care a fost scris de Asaf, un mare cântăreț sfânt din vechime, dar care a avut aceleași simțăminte și a venit cu ele înaintea lui Dumnezeu.

Nu privi la bunăstrea celor nelegiuiți

Începe Asaf astfel:

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte, şi trupul le este încărcat de grăsime. N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. De aceea mândria le slujeşte ca salbă, şi asuprirea este haina care-i înveleşte. Li se bulbucă ochii de grăsime, şi au mai mult decât le-ar dori inima. Râd şi vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” Aşa sunt cei răi: totdeauna fericiţi, şi îşi măresc bogăţiile. Degeaba, dar, mi-am curăţat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie: căci în fiecare zi sunt lovit şi în toate dimineţile sunt pedepsit. Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi. (Psalmi 73:1-15)

Apăsarea în care a ajuns Asaf venea din faptul că privea la bunăstarea materială a celor răi și se compara cu ei. Atât timp cât a privit la această stare zice că aproape că avea să i se îndoaie piciorul și să-i alunece pașii. Asta zice în sens duhovnicesc, pentru că a ajuns să se îndoiască de valoarea neprihănirii și a relației pe care o are cu Dumnezeu. Este periculoasă așa stare și, cred că, deja începeți să vedeți că undeva sunteți și dumneavoastră tentată să gândiți la fel. Asaf spune că a avut loc o mare schimbare în inima lui când a încetat să privească la cei răi. De aceea…

Privește la Dumnezeu și caută fericirea în relația cu El

În a doua parte a psalmului, Asaf scrie astfel:

M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda, până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd. Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul, Doamne, la deşteptarea Ta! Când mi se amăra inima şi mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta. Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă. Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururi stânca inimii mele şi partea mea de moştenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier; Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi. Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale. (Psalmi 73:16-28)

Cât a privit la prosperitatea materială a celor răi i-a crezut că sunt cei mai fericiți, dar când a venit în Casa lui Dumnezeu, când a ascultat adevărul Sfintelor Scripturi, atunci a înțeles că nu este fericirea la cei răi, ba invers, îi așteaptă mari nenorociri și, din felul cum scrie, se pare că i s-a făcut milă de ei. Apoi, de odată Asaf a înțeles cât de fericit este el, avându-L pe Dumnezeu. Autorul a înțeles că omul credincios nici în cer nici pe pământ nu-și poate găsi în nimeni și în nimic fericirea, ci doar la Dumnezeu. Dacă caută să aibă fericire din propășirea materială sau mai știu ce altceva, atunci repede va ajunge să se dezamăgească.  Fericirea celui neprihănit și adevărata fericire a fiecărui om poate fi găsită doar în relația cu Dumnezeu. Mult har și binecuvântare capătă oricine pricepe acest mare adevăr și mă rog să-l înțelegeți și dumneavoastră.

Fugiți de iubirea de bani

În Epistola 1 către Timotei, Apostolul Pavel l-a avertizat despre pericolul învățătorilor mincionoși, care sunt niște stricați la minte și lipsiți de adevăr pentru că ei cred că evlavia este un izvor de câștig material. Deci, dacă cineva urmărește să aibă un câștig material din zidirea relației cu Dumnezeu înseamnă că acel om este stricat la minte și lipsit de adevăr. În continuare Apostolul spune click aici si citeste continuarea

Reclame
Banner filme Banner http://speranta.ro/
Despre ADMIN (20826 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

2 comentarii la De ce Dumnezeu îl ține în sărăcie pe neprihăniti?

  1. mityca // 17 iunie 2012 la 9:20 //

    Binecuvintare vine in urma ascultarii noastre de Cuvintul Sau .Saracia este o incercare pe care Domnul o ingaduie pentru o vreme in viata noastra.Remediu pentru saracie este ca noi sa oferim din putinul nostru si celui pe care il consideram mai sarac ca noi,gandindune ca in lumea aceasta sant oameni mai saraci ca noi dar care nu cartesc ca noi si care stiu sa multumeasca lui Dumnezeu pentru toate lucrurile

  2. mityca // 17 iunie 2012 la 9:45 //

    Multi se lauda cu „neprihanirea lor” cu fapte lor si se indreptatesc inaintea Lui.Dar sa nu uitam un lucru ca dupa ce am infaptuit totul sintem doar niste robi netrebnici .Am facut ce eram datori sa facem.Noi ca copii ai lui Dumnezeu sa traim prin credinta si tot ce facem sa facem in Numele Domnului Isus care e cel mai bun contabil din universul acesta,in felul acesta vom fi Binecuvintati si nu vom duce lipsa de nimic caci Domnul nu va uita ostenelile noastre nici in viata aceasta nici in eternitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: