Bucurie în necaz

De multe ori în această viaţă trecem prin diferite probleme, necazuri, întristări. Sunt momente în care simţim că nu mai putem continua şi ne simţim obosiţi. Obosiţi să mai luptăm când ceilalţi stau. Trântiţi la pământ de căderile noastre. Uitaţi de lume şi părăsiţi de prieteni.
Am vrea să fim bucuroşi şi mereu plini de pace, dar nu prea dorim ca aceste lucruri să le simţim atunci când suntem trişti sau trecem prin vreun necaz. Pentru cei mai mulţi fericirea înseamnă doar momente de bucurie şi nicidecum ea nu poate însemna şi tristeţe.
Nu credem că cele mai minunate binecuvântări pot veni prin lacrimi şi dureri. Că o mie de nopţi nedormite înseamnă că Dumnezeu este cu noi.Dar dacă? Ne-am pus vreodată această întrebare? Dar dacă întristările noastre de acum lucrează pentru o fericire veşnică? Şi dacă lacrimile de durere le vom secera cu bucurie? Ştiu, sună ciudat.
Dar întotdeauna când suntem slabi atunci suntem cei mai tari. Când cineva ne trădează pe la spate simţim parcă o putere divină ce se revarsă asupra noastră. Când trecem printr-o despărţire dureroasă simţim că Dumnezeu are ceva mai bun pentru noi. Şi zâmbim. Ne simţim puternici. Chiar suntem!
Lucrurile care par că ne coboară, ne ridică defapt pe înălţimile Cerului să putem vedea mai mult din lucrurile ce se petrec sub soare. Suferinţa este extrem de dureroasă, dar atât de ziditoare! Lacrimile sunt gândurile inimii, durerile şi frământările sufletului nostru. Ele ne spun mai mult despre noi, despre adevăraţii noi.

Nu suntem chiar atât de „cool” precum ne credem. Nu vom putea niciodată să fim ca actorul preferat sau aşa cum ne vrea lumea să fim. Nicicând nu ne vom putea ridica la standardele lumii. Dar în schimb, putem să ne ridicăm la standardele Sale. Putem alege să facem pe plac lui Dumnezeu. El niciodată nu ne va condamna, nu ne va aduce aminte de trecutul nostru, ba din contră, ne spune despre planurile Sale care sunt credincioşie şi adevăr. Trebuie să învăţăm să ne bucurăm în necazurile noastre! Nu vă zic să ţopăiţi în sus de de fericire, ci doar să vă încredeţi în El. Să credeţi în viitorul plin de nădejde pe care Dumnezeu l-a pregătit special pentru fiecare în parte. Să nu ne pierdem speranţa când cei mai mulţi şi-o pierd. Să luptăm.

Articol scris de: Milena Cismașiu > intrebarileinimii.blogspot.com