La o fabrică, în urmă cu vreo sută de ani, în New York, şi-au pierdut viaţa într-un incendiu numeroase femei muncitoare. Angajatele fabricii au declanşat un protest faţă de condiţiile de muncă, iar acest protest a fost punctul de plecare în stabilirea unei zi internaţionale a femeii.
Din nou, 8 martie, din nou, aceleaşi flori, din nou, aceiaşi oameni lângă ele, sau poate nu, probabil puţin schimbaţi de criza trecerii a încă unui an din viaţă, sau, afectaţi de criză…
Din nou, aşteptările lor se împlinesc sau nu, din nou, bucuria unui dar ori tristeţea lipsei de gest sau a minciunilor de la început.
Sau poate nu, nu mai vin florile nici măcar purtate de vânt, sau poate lângă ele nu mai sunt aceiaşi oameni, pentru că vântul schimbării a fost radical pentru unele din ele.
Atunci, ele devin flori de colţ pe marginea stâncii, puternice, cu spirit tare, pentru că aceasta este esenţa unei femei, şi sentiment şi acţiune, „frumuseţea adăugată de Dumnezeu, Minunii” cum spunea Ion Buga.
Iar dacă noi nu mai putem să fim minune pentru ele, iar dacă noi nu mai putem să fim primăvară, s-ar putea să fi uitat să mai fim.
Mai avem timp, să fim ce suntem când iubim.
Fintoiu Alexandru > ciresarii.ro
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
