Cerul şi pământul – Vladimir Pustan

Unamuno zicea că filosofia a apărut când din doi oameni unul a privit în jos spre cele practice pentru ca celălalt să poată privi în sus. Atunci se poate clădi o lume mai bună, dar pentru asta proporţia trebuie să rămână aşa. Acum însă nu mai e cazul…

Unamuno a fost mai optimist decât Hristos, ce nu şi-a imaginat jumătate de planetă privind spre cer. Întotdeauna făuritorii de vise vor fi o minoritate copleşiţi de numărul mare de oameni ce se bat la un magazin pentru o tigaie la preţ redus.

Privind paleta de culori ne dăm seama că verdele sau cenuşiul pământului bate albastrul cerului.

Mă veţi întreba ce vom mânca dacă jumătate din planetă priveşte la cer? Pere. „Pică pară mălaiaţă în gura lui nătăfleaţă”. Stele. Stelele au gust de caise dacă le culegi vara direct din iarbă.

Numai că cei din Africa, cu burţile umflate de foame preferă pâinea ţăranului practic decât filosofia lui Kant.

Privitul la cer se poate face însă şi seara după ce ai trudit în pământul aspru, pentru că nu cred nici într-o lume de filosofi, nici în una de poeţi. Cred într-o lume ce se roagă noaptea lui Dumnezeu să-i dea putere sa pună în pământ sămânţa dimineaţa.

Putem avea şi cerul şi pământul dacă vrem…

V l a d i m i r _ P u s t a n> ciresarii.ro