Doi frati, unul burlac si celalalt casatorit, aveau impreuna un lot de pamant, foarte fertile, care produceau grane din belsug. Fiecaruia dintre frati ii revenea jumatate din recolta. La inceput totul a mers bine, pe urma cel casatorit incepea sa se trezeasca in timpul noptii sis a se gandeasca. Nu e drept! Fratele meu nu e casatorit si primeste jumatata din recolta, eu am sotie si 5 copii, prin urmare nu va trebui sa-mi fac griji pentru batranete. Dar cine va avea grija de bietul meu frate atunci cand v-a imbatrani. El trebuie sa puna deoparte mai mult decat mine, prin urmare e logic ca are mai multa nevoie decat mine. Si cu acest gand in minte se scula din pat, intra pe furis in casa fratelui sau si ii varsa un sac de grane in hambar. La fel si fratele casatorit incepu sa aiba astfel de ganduri in timpul noptii. Mereu se trezea si-si spunea “nu e deloc cinstit, fratele meu are sotie si copii si primeste jumate cat mine”. E cinstit atunci cand fratele meu are mai multa nevoie ca mine. Astfel se ridica din pat si se duse sa duca un sac de grane in hambarul fratelui sau.
Intr-o zi se scula la aceeasi ora si se intalnira, fiecare avand cate un sac de grane in spate.
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
