ARTICOLUL ZILEIEDITORIALE

Primul meu sarut

Cei care ma cunoasteti stiti ca sunt trecut de 20 de ani si probabil ca va ganditi cum este posibil ca ‘primul meu sarut sa fi avut loc abia acuma ( in fine cred ca sunt si unii care se gandesc cum e posibil sa fia avut loc deja ). Dar ce mai conteaza ce gandesc unii si altii faptul este consumat si vreau sa va povestesc… cum a fost. Inainte sa va revoltati impotriva intentiei mele de a-mi povesti  amorurile pe blog vreau sa ma justific afirmand ca a fost un eveniment marcant pentru mine pe care nu il voi uitat toata viata si consider ca merita povestit si multi pot invata din aceasta experienta a mea. S-a intamplat intr-o seara de weekend, una din acele seri pe care o astepti mult si nu mai vine dar iata-ma in ea. Lepadand hainele de santier, acele haine cu material de un deget pe ele si spaland praful de pe fata, daca nu tot o mare parte din el, am sarit in masina si am luat-o spre casa. Din momentul in care cauciucurile au luat contact cu asfaltul la nasul meu si-au facut aparitia miresme de weekend. Totul era perfect, la radio era o melodie frantzuzeasca (Alors on danse) care parca contribuia la atmosfera de vis, ce mai globul pamantesc se invartea in sensul in care doream eu. Asadar in acest cadru s-a desfasurat toata actiunea care constituie subiectul acestui articol: eu , ea, un drum ce strabatea sate pline de viata , si obstacole care apareau in calea mea. Cate o caruta incarcata de tot felul de marfuri, cate un animal nastrusnic si inocent, alte masini care nu se grabeau nicaieri, obstacole pe care le depaseam rand pe rand semnalizand tacticos si regulamentar. Nu stiu daca le depaseam din graba sau doar din placerea de a iesi din rutina dar le-am depasit pe toate pana la ultimul, da intradevar era ultimul, ultimul pe care l-am vazut eu pentru ca obstacole mai erau dar dupa curba pe care nu am vazut-o. Exact aceasta clipita ne intereseaza pentru ca in ea a avut loc sarutul. Printre scartaituri de roti si o bufnitura puternica am sarutat pentru prima data in viata mea !! am sarutat airbagul. L-am sarutat la propriu ca fost imposibil sa ma impotrivesc, l-am sarutat la figurat ca a fost mecanismul care mi-a salvat viata. Am iesit din masina si diverse sentimente au inceput sa ma copleseasca.                                                              -Frustrat? Putin spus, sau poate un sentiment de frustrare intins la intensitate maxima

A fost un sarut adulter : masina nu era a mea…

Am luat-o incet pe camp si indreptand toata atentia de la masina si evenimentul proaspat consumat catre o Persoana. Singura persoana care o vedeam responsabila in acele momente. Stiam ca cea ce s-a intamplat a fost permis, supravegheat, planificat  de El. L-am intrebat de ce nu a amanat evenimentul cu 3 saptamani dupa ce m-as fi intors din misiune, sau de ce nu a ingaduit o suferinta care sa imi provoace pagube doar mie. L-am intrebat daca mai vrea sa plec in Mongolia, L-am intrebat de unde o sa fac rost de bani, L-am intrebat ce o sa creada cei din jur despre mine dupa toate aceste evenimente…? Multe intrebari si-au luat zborul catre cel mai inalt tron din univers? In locul raspunsurilor asteptate a inceput sa cada in inaltimi o ploaie cu intrebari , intrebari care ma depaseau.

Unde erai tu când am întemeiat pământul?

Cine i-a hotărât măsurile, ştii?

Cine a întins frânghia de măsurat peste el?

Pe ce sunt sprijinite temeliile lui?

Cine i-a pus piatra din capul unghiului…?

Intrebari care au fost rostite cu mii de ani in urma dar al caror ecou a strabatut mile si milenii. De asemenea si-au facut aparitia o multime de versete despre suferinta. In acele momente s-a declansat o tensiune apasatoare in mine. o tensiune intre realitatea dura a suferintei de care tocmai ma izbisem si  frumoasa teorie biblica despre suferinta teorie pe care am predicat-o de zeci de ori ( predicile despre suferinta ca parte integranta din viata credinciosului faceau parte din repertoriul personal si erau la loc de cinste). In acele momente L-am cunoscut pe Dumnezeu asa cum este El. Unul care nu are nevoie de oameni care sa-L apere cand actioneaza ilogic din punct de vedere omenesc, sau cand permite suferinta in viata noastra in doze mai mari decat imaginatia noastra poate concepe . Dar acesta era El si L-am intalnit asa cum este. Da in acea seara saruturilor am primit si un sarut parintesc pe frunte. Esti fiul Meu si nu esti scutit de suferinta. Identitatea ta este adanc plasata in Hristos, lucrarea aceasta tot eu ti-am dat-o si inca e a Mea.

scris de Samuel Soldan



ADMIN

Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Related Articles

5 Comments

  1. un articol cu surprize…:)..la inceput crezi ca e vorba de un lucru si mai apoi descoperi altceva,dar cred ca asta era si ideea….interesat articolul si adevarat caci doar in anumite imprejurari descoperim cine este El in realitate…vorbim despre multe lucruri in teorie,dar cand ni se intampla noua nu stim cum sa le luam….El este in control si chiar suferinta e lasata cu un scop…asa e Dumnezeu.Slava Lui!

  2. El e stapanul binecuvantat.Ap.Pavel in loc sa se ingrijoreze,a ales sa se roage.,,Nu va ingrijorati de nimic : ci in orice lucru ,aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu,prin rugaciuni si cereri cu multumiri.,,Si pacea lui Dumnezeu ,care intrece orice pricepere ,va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.,,Daca noi ne facem partea noastra,siDumnezeu Isi va face partea Lui.Chiar daca nu intelegem intotdeauna,Dumnezeu are un scop ,de aceea ingaduie incercarea.El vrea sa te modeleze,sa te prelucreze sa te transforme .Lasa-L pe El la carma vietii tale, si nu te va dezamagi.

  3. Felicitari Samuel Soldan :)…exact cum spune Bianca, un articol cu surprize…prima data cand am inceput sa il citesc deja aveam o idee despre ceea ce ar trebui sa existe in articol…dar surpriza a fost mai faina…excelent 😉

  4. Stai linistit ca a fost un sarut involuntar 🙂 si daca te-ai marturisit si te-ai pocait, ai scapat 🙂
    Frumos articol
    Domnul sa te binecuvinteze.

Lasă un răspuns

Back to top button
%d blogeri au apreciat: