In perioada recenta am trecut printr-o incercare mai ciudata, dar am invatat ceva pe propria piele cum se zice. Am invatat ca atunci cand ramai singur si cei din jur te parasesc realizezi ca Dumnezeu ti-e de ajuns. Ma gandeam zilele astea ca noi, oameni, suntem asa descurajati cand vine cate o incercare, adica ne gandim ca unde am gresit noi sau pe cine am ranit. Dar defapt incercarile vin cu un scop bun peste noi. De exemplu, eu dupa zilele alea in care ma simteam fara valoare si nu stiam ce sa fac, am realizat ca pur si simplu El a vrut sa imi dea niste lectii si le-am primit, poate ca daca nu lucra un pic la mine nu vroiam sa ascult. Am invatat ca Dumnezeu ne smereste inimile zi de zi si mai ales cand nu ne asteptam.
In zilele acelea in care m-am simtit nevaloroasa, parca a venit o palma care m-a trezit, care m-a facut sa reactionez la faptul ca atunci cand nimeni nu se apropie de tine, El e acolo si mai mult ca orice nu isi doreste sa te vada asa. Ceea ce m-a incurajat si mai tare au fost 2 lucruri majore: Trebuie sa recunosc nu L-am pus pe Dumnezeu primul, am zis ca prietenii mei au nevoie de mine si au nevoie de mine plina de viata si energica ca pana acum si dupa aceea…m-am gandit la Dumnezeu, m-am gandit la faptul ca El vede in mine fiica Lui si El a facut mult prea multe pentru mine si El e cel care nu merita sa ma vada asa, nu merita, chiar nu… Pentru tot ceea ce-a facut El pentru mine as putea si eu sa-L laud si sa Ii inchin Lui viata. Dumnezeu are nevoie de fiecare dintre noi in lucrarea Lui pentru ca daca eu zic ca face altcineva, altcineva zice ca face altcineva va ajunge ca nimeni sa nu faca ceva… si e foarte trist.
Eu vreau sa va las cu urmatoarea incurajare: Dumnezeu ne da incercarea, dar ne da si solutia de a iesi din incercare. De multe ori Dumnezeu ne frange adesea inimile, ca sa poate intra mai adanc in ele. Asta face El in momentul cand vede ca ne abatem un pic de langa El, ne atentioneaza, daca vrem sa ascultam bine, daca nu iar bine. Cred ca ar fi mai bines a fim atenti la ceea ce se intampla cu noi si cu atentionarile Lui! 🙂 Fiti binecuvantati!
Editorial scris de Claudia Mihaiescu …© www.crestintotal.ro
Citeste mai multe editoriale de Claudia, Te astept in fiecare Marti
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
pasajul dumneavoastra e o noua ancurajare pt mn si pot zice la fel ca dumneavoastra ca am simtit acelasi lucru atunci cand am fost an ancercare DUMNEZEU a fost cel care mia fost alaturi, prieteni uita tot timpul ne gasesc doar cand au nevoie dar DUMNEZEU nu ne paraseste niciodata, sant putin prieteni care te cunosc cand esti an suferinta. Fiti binecuvantata
Singurul prieten adevarat,e Dumnezeu care te-a creat si fiul sau Isus,ce-l minunat care sa sacrificat ca tu si eu sa fiu salvat!
hey>:D<…mersi fain clau…chiar ma ajuta foarte mult…:*
Singuri nu suntem niciodata pentru ca EL e langa noi, doar ca ne consideram noi singuri daca prietenii ne intorc spatele. Dar sa nu uitam un lucru: Prietenu adevarat Isus nu ne va intoarce spatele in momentele grele. Chiar daca ne vedem singuri, El indeparteaza prietenii de noi ca sa ne poata atrage atentia asupra Lui si vrea sa scoata lumea din inima noastra ca locul sa ramana doar a Lui!!!
Surioara mea, stiu ca ai trecut prin momente grele, dar ma bucur ca acum vezi mana Domnului ce e in toate si poti sa zambesti!!! DUMNEZEU SA FIE TARIA TA SI PACEA TA ZI DE ZI!!! Te pup si te imbratisez cu drag!!!
Ne simtim atat de bine cand suntem inconjurati de prieteni si credem ca nimic nu va reusi sa ne desparta.Totusi ei sunt doar niste oameni supusi acelorasi slabiciuni ca si noi.Atunci cand ai mai multa nevoie de ei,te parasesc.Domnul este singurul prieten adevarat.El este langa tine atunci cand ai nevoie de El.El iti sterge lacrima de pe obraz,te mangaie si iti da speranta.In numele Lui gasim caracterul lui Dumnezeu.El este acel care poarta de grija,El poate sa vindece,El da pacea de care ai nevoie,El este aici ,Lui ii pasa de problema cu care te confrunti.Cand am fost la incercare prietenii m-au parasit,dar El mi-a ramas aproape,si atunci cand mi-a fost mai greu,m-a purtat pe brate.Ce bine este sa fii prieten cu Domnul!
Scumpa mea Claudia, as vrea sa las aceste versuri pt inima ta!!!
CHIAR DACĂ PLÂNGI
Florina Pătru (23 Iulie 2010)
Chiar dacă plângi – EL ŞTIE
Şi de eşti trist – EL TE CUNOAŞTE.
Chiar dacă inima îţi geme în tăcere,
Isus îţi dă alin şi mângâiere.
Chiar dacă plângi în ascuns – EL TE VEDE
Şi rând pe rând ţi-s lacrimile numărate.
Şi când ţi-e greu – EL TE PRIVEŞTE
Nicicând pe-ai Săi copii El nu îi părăseşte.
Când plângi în singurătate – EL ÎŢI STĂ APROAPE
Când negura te cuprinde – EL LUMINA ÎŢI APRINDE.
Când norii negrii se adună-n jurul tău
Nu te speria, veghează Dumnezeu!
Când plângi şi inima se frânge – EL ÎN BRAŢE TE VA STRÂNGE
Când durerea ta e mare – EL E SPRIJIN PE-A TA CALE.
Chiar de valul este mare,
EL E BARCA DE SALVARE!
Asta dovedeste ca NICIODATA DUMNEZEU NU NE LASA!!!!
Sora Ema, fiti binecuvantata de Domnul si EL sa sa fie TOTUL in toate!!!!!
Si eu am avut ocazia sa simt ca Dumnezeu este mai mult decat suficient, atunci cand nu ai oamenii de pe Pamant langa tine. Orice „grad” ar avea sau ar fi avut acestia pt noi. Sa ne rugam din inima ca Dumnezeu sa ne ajute sa Il simtim, ca fiind mai mult decat suficient si atunci cand avem multi oameni alaturi de noi. Sa nu uitam ca Dumnezeu este Cel care „ne-a facut” pe noi, si nu invers… pace multa!