La inceput de an

Sînt mai aproape-acum de DUMNEZEU la început de an…
Sînt mai aproape –acum de DUMNEZEU,pentru că urmez un alt drum şi
uneori e-atît de greu…şi-alerg întruna …şi cad mereu…
Sînt mai aproape acum de DUMNEZEU,că-n ochi port strălucind o
lacrimă pribeagă ce-mi cade-ncet pe faţa tristă şi n-are cine să mi-o şteargă.
Sînt mai aproape-acum deDUMNEZEU,la început de an,cînd mi se- aşterne-n cale o altă filă albă…e viaţa mea dar cine s-o-nţeleagă şi cine poate ştii ce va urma,doar DUMNEZEU ce ţine-n mîna sa toate secundele
ca într-o salbă…
Sînt mai aproape acum deDUMNEZEU cînd iarna îmi aduce de departe
un dor nespus şi farmecul copilăriei
Sînt mai aproape acum de DUMNEZEU,cînd sufletul mai vrea măcar o
clipă un gingaş copilaş să fie şi asta numai DUMNEZEU o ştie
Cît aş dori să fiu iar inocent şi pur,să nu ştiu să mint …să nu fur…doar să
iubesc…şi uneori să mă mai supăr şi imediat să iert
Să nu ştiu să mă cert…s-ajut atît cît pot la orice lucru,oricît ar fi el de
mărunt
Să plîng …apoi să uit c-am auzit o vorbă ce tare m-a durut
Să nu ştiu cum e să fii împovărat de grijuri…cum să te zbaţi să calci peste
orice să reuşeşti…şi banii…o banii cum să-I mai drămuieşti
Să nu ştiu cum e să fii umilit c-ai îndrăznit să mergi –nainte să ai şi tu un
loc sub soare aşa ca fiecare şi-ai hotărît ca numai DUMNEZEU să-ţi fie călăuză
Şi doar cu EL să treci biruitor prin orice încercare…
Sînt mai aproape –acum de DUMNEZEU cînd mă gîndesc la primăvara
viitoare şi ştiu că din noroiul de pe drum şi stropii reci de ploaie vor
renaşte iarăşi ghioceii…şi narcisele…şi atîtea flori născute din apă şi
pămînt vor zîmbi nestingherit spre soarele ce-n orizontul vremii iar răsare
…e o altă zi…o binecuvîntare…un alt motiv să-I mulţumesc lui DUMNEZEU
doar sînt şi eu la fel ţărînă,purtîndu-şi paşii prin ţărînă…dar văd sub
paşi o altă urmă şi ştiu că DUMNEZEU merge-nainte şi cu dragoste
părintească mă ţine-ncet de mînă să nu mă prăbuşesc
şi uneori mai cad şi mă opresc
e-un timp cînd trebuie să privesc în urmă…privesc şi văd atîtea lucruri,mă
văd atît de slab şi nu-ndrăznesc să spun că le-am realizat cîndva…
Nu e puterea mea…nici mintea mea…şi nici voinţa mea…şi nici chiar
visurile mele…

Dar acum ştiu bine…doar DUMNEZEU…EL face totul
Chiar dacă poate cîndva îmi doream să fie altfel viaţa mea…astăzi ştiu că
altceva bun …mai bun n-ar exista
Am învăţat,mai greu ce-I drept şi mă căiesc
Am învăţat puţin cîte puţin sa ştiu să-I mulţumesc…
Pentru tot ce am şi tot ce sînt…şi pentru orice lucru ce-l primesc din partea SA
Şi-n orice început de zi ,în orice început de an, cu sufletul mulţumitor să
pot cînta : “sînt aici la dispoziţia TA,cheamă-mă Te voi asculta!”
Chiar şi atunci cînd n-am nici-o speranţă şi totu-n beznă se adînceşte iar
trupul ostenit încet se prăbuşeşte
Să ştiu atît că”pot totul în HRISTOS care mă întăreşte”
Camelia Mariş
CRAIVA 1 ianuarie 2002

de Camelia Mariş