Dana Simonescu – O mama la dispozitia Lui Dumnezeu

Flory Pătru: Pentru început v-aş ruga să ne spuneţi câteva lucruri despre Dvs pentru a vă cunoaşte mai bine şi o scurtă mărturie despre cum L-aţi cunoscut pe Domnul şi cum a lucrat la inima Dvs?

Sunt un om obişnuit, fără talente care să mă scoată în evidenţă… Sunt învăţătoare din pasiune. Iubesc copiii, oamenii în general, animalele, plantele. Îmi place să citesc şi să ascult muzică, dar cel mai mult îmi place muzica naturii… Nu are concurenţă şi nu poate fi pe locul al II-lea niciodată. Tot ce am învăţat frumos, am învăţat de la mama mea… Mi-a fost primul învăţător în viaţă…

Cred că Dumnezeu a fost prezent în viaţa mea întotdeauna, doar că nu am conştientizat acest lucru. M-a însoţit în anii de liceu, când eram singură în Cluj, m-a însoţit apoi la locul de muncă, unde tot singură m-am trezit printre străini. M-a ridicat de câte ori sufletul mi-a îngenuncheat sau când am alunecat în păcat… A fost cu mine şi pe patul de spital când am fost operată de cancer… L-am implorat să mă salveze pentru a-mi creşte copilul, care atunci intra în clasa a V-a. I-am promis că, dacă mă va salva, Îi voi sluji toată viaţa. M-a salvat. N-am conştientizat atunci în ce va consta slujirea mea.

În anul 2001, la trei ani de la încercarea prin care trecusem, L-am cunoscut cu adevărat pe Domnul vieţii noastre, prin fiul nostru, care începuse să frecventeze biserica penticostală din localitate. Am făcut legamant cu Domnul toţi trei în aceeaşi zi…

Flory Pătru: Sunteţi implicată în lucrarea cu copiii. Ce fel de lucrare şi cum a început totul?

Sunt mamă…mama a şapte copii. Primul pe care mi l-a dăruit Dumnezeu în urmă cu 25 de ani şi încă şase pe care Domnul mi i-a încredinţat să-i cresc, să-i iubesc şi să-i ocrotesc, în Numele Lui.

În urmă cu şapte ani, când am preluat clasa I am avut ocazia să întâlnesc un copil, care m-a şocat la început prin atitudinea lui agresivă, obraznică şi răutăcioasă… Era un baieţel de la casa de copii din localitate.Zilnic îl observam, îi urmăream comportamentul şi am sesizat că e bătut de către ceilalţi copii, respins şi învăţat de cei mai mari să facă tot felul de trăznăi, pe care le executa cu plăcere. De multe ori îl vedeam plângând, ascuns într-un colţ, murdar şi respins. Într-o zi am asistat la o scenă de violenţă asupra lui care m-a făcut să plâng pe drum spre casă. M-am întalnit cu fiul meu; venea de la liceu. El a fost cel care mi-a sugerat să-l iau acasă, la sfârşit de săptămână, apoi în vacanţe. L-am luat… Şi am aflat că mai are o soră… Am luat-o şi pe ea… Apoi au urmat ceilalţi patru. Nu i-am ales, nu i-am căutat. Pur şi simplu Dumnezeu mi i-a scos în cale.

Flory Pătru: Nu este un lucru uşor şi nici de ignorat ceea ce faceţi Dvs. Aţi simţit de la început că acesta e talantul Dvs încredinţat de Dumnezeu de a vă îngrijii de orfani?

Întotdeauna am simţit că sufăr împreună cu cei aflaţi în suferinţă. Soţul meu a fost crescut la o casă de copii din Arad. Este un om minunat, care nu a avut parte de copilăria la care avea dreptul… Fără ajutorul lui nu aş fi reuşit să duc la sfârşit ceea ce am început. Iar copiii îi iubesc pur şi simplu, pe toţi, nu doar pe cei lipsiţi de protecţia părinţilor. Însă pentru ei am îndemn să nu stau nepăsătoare, să fac ceva, cât pot, ce pot… Inima mea îi primeşte pe toţi, aş vrea să am puterea să-i pot înfăşura cu dragostea inimii mele pe toţi copiii care sunt abandonaţi dintr-un motiv sau altul…

Flory Pătru: Sunt sigură că aţi întâlnit multe piedici în ceea ce faceţi. Cum a privit familia Dvs decizia pe care aţi luat-o? Dar cei din jur ce părere aveau despre ceea ce faceţi?

Familia mi-a fost alături de la bun început. Fiul meu a fost cu ideea, soţul a acceptat, apoi am pornit lucrarea. Când simţim că ne e greu, o mână nevăzută ne ridică povara… Cei din jur… unii credeau că am înnebunit, că la vârsta noastră ne angajăm într-o aşa lucrare, alţii au presups că o facem pentru bani. Nu am încercat să conving pe nimeni că se înşală, deoarece ştiam că CEL ce trebuie să ştie, ştie deja şi-mi cunoaşte inima şi gândurile…

Flory Pătru: Aţi avut şi momente de cumpănă în care să aveţi gândul de a renuţa la lucrare? Cum aţi fost încurajată în aceste momente? Cine v-a sprijnit mereu?

În primul an, după ce am luat primii doi copii, din cauza problemelor financiare, eram pe punctul de a-i duce înapoi. Eu sunt învăţătoare, soţul e pensionat de boală. Am luat copiii, dar nu am cerut de la nimeni nimic. Ne-am rugat, atât. Iar Domnul a răspuns rugăciunilor noastre. Câţiva tineri din Olanda, care îi cunoşteau pe copii încă din centrul din care proveneau (de mici), au urmărit timp de un an evoluţia copiilor în familia noastră. S-au oferit să ne ajute financiar, exact în ziua în care decisesem să-i ducem înapoi în anul şcolar următor. În acea zi a fost multă tristeţe în familia noastră. Am plâns şi ne-am rugat. Nu ne puteam imagina ziua în care urma să-i ducem înapoi… Dar seara am primit un mail :”Vestea buna!”, de la aceşti tineri minunaţi, care s-au oferit să ne ajute. Am credinţa că Dumnezeu i-a trimis. De atunci sunt alături de noi…

Flory Pătru: Iubiţi copiii şi ei vă iubesc pe Dvs. Dar când vine clipa să vă despărţiţi de ei…care este reacţia lor?

Cum să ne despărţim? Ei sunt copiii noştri, vor beneficia de dragostea şi ajutorul nostru cât timp Domnul ne va îngădui să călătorim în această lume… Încerc să-mi imaginez zilele când familiile celor şapte copii ai noştri se vor întâlni acasă, în familie.

Flory Pătru: Ce activităţi zilnice aveţi cu copiii? Descrieţi-ne, vă rog, cum decurge un program zilnic? Ce fac copiii şi cum îi implicaţi în treburile casnice şi biserică?

Pentru mine e un program obişnuit… normal. Dimineaţa copiii îşi pregătesc siguri micul dejun. Ceaiul e pregătit mereu de soţul meu. Copiii ajută la toate activităţile gospodăreşti, în bucătărie, la curăţenie, în grădină… Încercăm să-i implicăm în tot ceea ce este accesibil pentru ei. Dar nu e deloc de neglijat faptul că avem activităţi de relaxare prin pictură, muzica, şah, modelaj. Câteodată au acces la jocurile pe calculator, iar la televizor doar în vacanţă (timp limitat, cel mult două ore) şi la sfârşitul săptămânii în timpul şcolii. Învăţăm împreună cântece de laudă pentru Dumnezeu. Nu suntem artişti, dar ştim sigur că Domnul zâmbeşte şi se bucură să-i asculte, mai ales că tot ceea ce spun, spun din inimă…

Flory Pătru: Ştiu că nu staţi prea bine cu sănătatea. Ce probleme aveţi şi cum găsiţi puterea de a trece pese boală?

Nu mă plâng de sănătate. Ştiu că Domnul are totul sub control…

Durerea cea mai mare e provocată când sufletul e în suferinţă… iar satan are grijă să atace. Ştiu că el câştigă o bătălie, însă lupta o câştigă Domnul nostru, slavă Numelui Său!

Flory Pătru: Biserica se implică în ceea ce faceţi? Aţi avut voluntari care să se ofere să dea o mână de ajutor?

Biserica ne susţine în rugăciune. Este important să ştii că sunt oameni care se roagă pentru tine ca persoană sau pentru familie.

Flory Pătru: Care e cea mai mare realizare şi bucurie pe care copiii v-au facut-o?

http://copilarieregasita.webs.com/niciodatasinguri.htm Aici veţi afla…

Flory Pătru: Ce planuri de viitor aveţi?

Nu-mi fac planuri. Mă rog şi lupt să stau lângă Dumnezeu, chiar dacă uneori nu înţeleg ce se întâmplă în viaţa mea… EL ştie… La timpul potrivit voi afla şi eu. Ajungă-i zilei necazul ei…

Flory Pătru: În vremea pe care o trăim din păcate auzim tot mai mult de abandoane şi nepăsare faţă de copii. Ce îi îndemnaţi pe aceşti oameni cărora nu le pasă de semeni şi se iubesc doar pe ei înşişi? Şi ce sfat le daţi părinţilor care au copii şi vor să renunţe la ei din cauze financiare sau divorţuri?

E greu de sfătuit… Am citit undeva că unui om căzut îi prinde mai bine un gram de ajutor, decât un kg de predică. Pot doar spune că iubirea faţă de copii nu are termen de comparaţie, iar această iubire nu trebuie să difere. E aceeaşi, izvorâtă din însăşi inima lui Dumnezeu… E o comoară pe care mulţi o lasă din mână pentru a alerga după „strălucirea” lumii acesteia…

Flory Pătru: Care au fost cele mai grele momente din viaţa Dvs? Spuneţi-ne o mărturie în care aţi simţit că Dumnezeu este mai aproape de Dvs ca oricând!

Momentele grele au trecut. Prefer să-mi amintesc doar de cele plăcute. Suferinţa mea este infimă faţă de ceea ce a suferit Domnul pentru ca noi să fim mântuiţi…Dragostea lui Dumnezeu a acoperit momentele grele.

Flory Pătru: Care este versetul Dvs preferat care vă întăreşte sau citatul de suflet?

Am multe versete preferate… Multe… Lemnul de la oglinda de pe hol este plin de bileţele cu versete. Noaptea mă rog şi citesc, iar dimineaţa lipesc bileţelele la oglindă. Obişnuiesc să citesc întreg capitolul, dar simt că printr-un verset îmi vorbeşte Domnul.

Prima oara când am simţit că sufletul meu se frânge de durerea pricinuită de o anumită întâmplare, în urmă cu şapte ani, Domnul mi-a vorbit prin Habacuc 3:17-19. Am personalizat aceste versete şi am simţit puterea Domnului…

De curând, plină de disperare şi tristeţe, Îl întrebam pe Domnul: ”De ce? Cum de a fost posibil să se întâmple aşa ceva? Şi mi-a vorbit prin Ieremia 30… Ultimul verset a fost un răspuns clar: ”…Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul vremilor.” NIMIC nu e întâmplător.

O promisiune a Domnului am simţit-o în Isaia 59:21. Nu pot spune decât „AMIN!” şi Doamne foloseşte-mă după voia Ta! Şi toate acestea pentru că „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte!” (Filipeni 4:13)

Flory Pătru: Acum la final, aş dori să lăsaţi un gând pentru acei care citesc şi un sfat pentru toţi tinerii care vor să se implice în lucrarea cu copiii orfani. Vă mulţumesc şi doresc ca binecuvântarea Domnului să se reverse din plin peste Dvs. Fiţi plină de pace!

Sfatul pe care-l dau oricui se implică (fie tânăr, fie bătrân) în astfel de lucrare, este acela de a sta de vorbă cu Domnul mai întâi, pentru a fi sigur că este menirea sa, că e planul LUI. Nimic nu e mai dureros pentru un copil abandonat decât amăgirea cu iubirea… Iubirea trebuie să fie necondiţionată, fără sfârşit şi să fie capabilă de suferinţă, smerenie şi răbdare… Cel ce începe o astfel de lucrare, trebuie s-o ducă la sfârşit şi să fie sigur că Domnul îşi ţine promisiunea …

Isaia 41:10 este o încurajare pentru fiecare. Domnul să vă binecuvânteze!

Interviu realizat de Flory Patru,  CrestinTotal.ro

VREI SA CITESTI MAI MULTE INTERVIURI? CLICK AICI … aprox 40