INFO BLITZ: Pro Mission februarie

„ În orice lucrare a Domnului sunt trei stadii:1.imposibil. 2. dificil. 3. terminat.” H. T.
Din nou…”acasă”?
După călătoria de peste patruzeci de ore
în care puţine evenimente oricât de
ciudate ar fi fost ele cândva acum
părându-ne obişnuite, iată-ne …”acasă”.
Desigur, e un fel de „acasă” definit de
Ana, pentru mine „acasă” a ajuns tot mai
departe cu excepţia unei stări anume care,
nu prea mai depinde de locaţie.
India am regăsit-o în punctul care cere ce
nu pot da, locul în care se-ntâmplă să
primesc în schimb ceea ce nu m-am gândit vreodată. Nevoile ei sunt imense, insistente şi
persistente. Pentru puţine dintre ele mai există măsură a ochilor şi mai puţine dintre acestea se mai pot
măcar atinge cumva.
Copii bolnavi, mizerie, bătrâni muribunzi, zgomote infernale, ciori în cârduri, mame şi copii
deopotrivă schilodiţi de foame, cerşetorii abuzivi, izul bine cunoscut de urină şi bălegar de vacă, amprente
ale scuipatului cu pan, drogul pe care indienii îl mestecă şi-l scuipă la întâmplare, praful care
astupă căile respiratorii până la înnegrirea nărilor pe dinăuntru, transpiraţii, haine devenite zdrenţe
demult încercând să mai acopere câte un trup – rodul străzii, câini vagabonzi şi porci ai nimănui, toate
acestea te-au vaccinat la trecerea prin şocul cultural care te-a pregătit oarecum să-ţi urmezi chemarea.
Cerere imposibilă.
O mamă tânără ne-a tăiat calea aproape alergând să ne vină în întâmpinare. Un nou născut îi
atârnă într-o cârpă trecute peste umărul drept. Copilul doarme dus. Capul mi s-a parut prea mare şi
prea bălăngănea la fiecare pas al mamei.
Ochii închişi, pleoapele strânse de boală sau de somnul leac de data aceasta, părul răvăşit şi
transpirat e plin cu urme de nisip.
Femeia ne-a întins un bol de tablă în care suna insistent o monedă.
– „E copilul meu, bolnav …” aproape strigă şi totodată ne împinge bolul în faţă până ne
blochează calea, imposibil să trecem fără a ne opri.
– „Daţi-mi ceva de mâncare. Daţi-mi… Ana şi-a deschis bagajul de mână şi-i întinde pachetul
cu biscuiţi abia începuţi. Mama arată nesatisfăcută…mirată chiar. Şi-a mutat în grabă pachetul
în mâna cealaltă hotărâtă să nu cedeze.
– „Dăăă-mi … Dă-mi lapte, lapte de la tine. E pentru…copil…” şi-şi aruncă mâna spre mine
aproape-aproape să-mi atingă pieptul.
Casă din Dalapani
Nu-mi venea să cred! Aş fi vrut să mă înşel să pot crede
că… Dar Ana mă privi cu aceeaşi mirare! Era clar, nu
mă înşelasem! Să-mi uit surprinderea am pufnit în râs.
În mijlocul străzii, sub ochii nedoriţi ai trecătorilor am
râs şi eu şi Ana a … neputinţă, a imposibil, a groază, a
întâlnire cu acel ceva pe cât de ridicol pentru mine pe
atât de pertinent pentru altcineva: să ţi se ceară să
dai…imposibilul.
Cadoul musafirului.
Primim şi dăm daruri: ieftine, scumpe, ceea ce e în
plus, se potriveşte, ce nu are rost, surprize, şocante, ceea ce
nu te aştepţi, nedorite, semnificative, simbolice, cu subînţeles,
gratis, care te îndatorează şi altele. Ne mai putem aminti
darurile de politeţe, cadouri culturale, daruri religioase, cadou de superstiţie …
Duminică 07. feb. 2010 am fost invitate la biserica din
Dalapani. Aici am găsit o clădire construită din donaţiile
bisericii Bunul Păstor, Miswaka, U.S.A. în oct. 2000.
Satul are o sută de familii. Liderul bisericii, Gandi Soren
spunea cu durere că doar şapte dintre acestea sunt creştine.
Membrii celorlalte nouăzeci şi trei de familii se închină zeului
Copac.
Specificul caselor împrăştiate pe ici pe colo mi-a stârnit
curiozitatea.
– De ce casele nu au ferestre?
Răspunsul l-am primit surprinzător şi natural.
– Nu avem ferestre din cauza elefanţilor. Atacă mai ales noaptea. Dacă pot găsi găuri în casă, elefantul introduce trompa şi
distruge clădirea. Caută orez. Mirosul îi îmbie la spargeri mai ales pe vremea secerişului când cultura de orez este depozitată în case.
Într-adevăr, în casa celor care ne-au invitat la masa de prânz erau un fel de hambare pline cu orez adăpostite în întunericul şi răcoarea construcţiei făcută din cărămidă arsă.
Prânzul ne-a fost servit afară pe rogojină. Farfuria, frunze proaspete cusute cu paie, a fost chiar prea încăpătoare pentru orezul, oul fiert şi sosul care pişca limba dându-mi lacrimile. O pisică ne-a ţinut companie cu mieunatul ei pe tot timpul „mesei”… pardon, pe tot timpul .. frunzei.
Bărbaţii, adică, „mai marii casei” au fost serviţi într-o încăpere,
separat de noi, femeile şi de slujitori.
La plecare am primit câte un cadou, unul pe care sigur nu-l voi
uita o vreme: o….VARZĂ!
Fără simboluri şi fără subînţelesuri, e cadoul din grădina proprie a
omului gazdă, cel care ne-a invitat cu drag la masă, liderul creştin al
satului. Ne-a rugat să ne întoarcem sau să trimitem un pastor, unul care să
Lidia şi Ana
Biserica
Prânz indian
cunoască santhali, unul dintre cele peste o mie de dialecte folosite în toată India. Pastorul trebuie să fie vegetarian dacă nu mănâncă şoareci, şerpi, broaşte pe vremea musonului, peşti şi moluşte sau dacă nu a învăţat încă să vâneze păsări cu arcul.
Biserica îl aşteaptă. Clădirea, recunosc, se găseşte în unul dintre puţinele locuri liniştite pe care le-am vizitat, e un fel de chilie din care sigur şi rugăciunile tăcute se fac auzite. Să ne rugăm deci şi să cerem Domnului un pastor pentru biserica din Dalapani.
Să ne mai rugăm pentru:
1. Patna:
– învăţători, biserica locală, şcoli, proiectul medical, echipa
– Renu
– Rinchi
– finalizarea construcţiilor din
Akilpur şi Digha
– un pastor pentru biserica locală
– lucrarea printre musulmani
– un traducător disponibil
– decizii înţelepte
– conferinţa din oct. – nov
. cu învăţătorii din Bihar
2. Tata:
– conferinţa pentru învăţători: finanţe, conferenţiari, profesori, cursanţi
– colaborarea cu biserica locală
3. Orissa:
– pentru finanţe: 16 biciclete pentru 16 lucrători (60 euro/bicicleta)
– pentru 100 de văduve creştine; ajutor material. Soţii lor au fost ucişi în persecuţiile
din aug. 2008.
4. A & N:
– călătoria din martie: scop împlinit.
–
Acces
– Duhul Sfânt să pregătească inimile nativilor pentru Cuvânt
5. Nepal:
– călătoria din aprilie: protecţie şi eficienţa pe timpul slujirii noastre acolo
– uşi deschise pentru Evanghelie.
– echipa următoare română: cine, câţi şi motivaţie corectă.
– pentru înregistrarea or
ganizaţiei noastre şi în India
– ucenici
– sensibilitate în călăuzirea Domnului.
– dragoste, dragoste, dragoste pentru: Domnul, indieni şi slujirea zilnică.