Reclame
ULTIMELE STIRI

Geneza colindului – O noapte preasfinţită

Geneza colindului - O noapte preasfinţită Peste 8 ani se vor împlini 2 secole de la compunerea unei cântări duhovniceşti care mângâie inimile tuturor creştinilor de pe toate continentele. Întreaga creştinătate cunoaşte această cântare însă puţin sunt cei care cunosc originea şi istoria ei. Acest colind s-a născut într-un sat din Austria – Oberndorf care este aşezat în apropierea oraşului Salzburg. Austria este o ţară care are un cuvânt greu de spus în lumea muzicii. Însă această cântare care de fapt este o perlă duhovnicească nu sa născut în Viena capitala muzicii, ci într-un sat modest şi compusă de un preot smerit cu numele de Joseph Mohr. Acest preot tânăr de 26 ani s-a confruntat cu o criză în micuţa parohie Sfântul Nikolaus, unde slujea. Orga acestei bisericuţe era defectă, iar sărbătoarea naşterii Domnului se apropia cu repeziciune. Era decembrie 1818 când Mohr a dorit să scoată situaţia din impas. El nu putea concepe sărbătoarea fără muzică şi fără orgă. Având o dorinţă vie şi sinceră să rezolve


 această criză s-a pus pe genunchi în rugăciune şi a cerut ajutorul Domnului. În timp ce se ruga mâna lui într-un mod supranatural a început să scrie versuri simple dar pline de esenţă care descriau naşterea Mântuitorului iubit. După ce a terminat de compus cântarea cu ajutorul inspiraţiei divine, a făcut apel la prietenul său Franz Xaver Gruber rugăndu-l să schiţeze notele care au dat viaţă acestor cuvinte. După ce cântarea a fost aranjată pe note aceşti doi prieteni au rămas fascinaţi de frumuseţea ei. Au făcut o repetiţie sumară pentru a vedea cum sună pentru că ziua cea mare bătea la uşă. În acea seară de Ajun toţi locuitorii din Oberndorf au fost binecuvântaţi, pentru că au auzit pentru prima dată acest colind fără să ştie că va ajunge mai târziu atât de celebru şi îndrăgit de toţi. Că nu ştiau enoriaşii modestei parohii din Oberndorf că acest colind va străbate secolele nu era nici o mirare, pentru că nici chiar autorul ei Mohr nu era conştient de faptul că compoziţia sa va ajunge să fie cântată şi apreciată în întreaga lume. La scurt timp după acea seară de Ajun Joseph Mohr a fost mutat la o altă biserică, lăsân-d acolo manuscrisul original şi notele cântării. După plecarea lui a fost chemat un specialist ca să repare orga stricată. În timp ce acesta repara orga defectă a dat peste manuscrisul preţios. Acest om care a venit să repare orga a fost un bun cunoscător al notelor, dându-şi seama repede că are în mână o lucrare care va face istorie. A rămas fascinat de melodie şi de acurateţea cuvintelor pline de esenţă. A cerut permisiunea conducerii bisericii de a lua cu el o copie a manuscrisului original. Acest om a fost cel care a făcut ca această colindă să fie lansată în întreaga lume. În 1831-1832 acest colind este cântat în pieţele oraşului german Leipzig. Acest imn care vorbeşte despre Pruncul născut în iesle a văzut pentru prima dată lumina tiparului în 1832 la o tipografie din Leipzig. Iar în anul 1840 este cântat pentru prima dată în America la New York. Trist este că în timp ce colindul străbătea lumea şi câştiga popularitate compozitorul Joseph Mohr sărac şi grav bolnav de plămâni (pneumonie) se stingea din viaţă în anonimat. Prietenul său Franz Gruber a avut şansa să afle de succesul acestui colind. Această perlă duhovnicească la impresionat atât de mult pe regele prusac Frederich William IV, încât a fost interesat de geneza acestei colinzi. Gruber prietenul lui Mohr a dat detalii despre originea acestui colind, dar ce păcat că autorul nu mai era în viaţă că să fie felicitat de rege. Acest colind sa născut în urma unei crize – orga stricată a bisericii. Tot aşa şi Emanuel sa născut în urma unei crize produsă de Adam şi Eva. Ceva s-a stricat în Eden şi a afectat tot pământul – o stricăciune universală „ toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” Omul care a fost creat de Dumnezeu a ajuns datorită păcatului într-o depravare totală. Păcatul a adus cea mai mare criză care a existat vreodată pe acest pământ. Pentru ca această criză spirituală să fie soluţionată a fost nevoie de întruparea Fiului lui Dumnezeu. După cum fără cuvintele lui Joseph Mohr nu am fi avut acest colind binecuvântat, tot aşa fără Cuvântul care sa făcut trup nu am fie avut mântuire „ şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” Dacă colindul o noapte preasfinţită a rezolvat criza din bisericuţa păstorită de Joseph Mohr, Cuvântul întrupat a rezolvat marea criză spirituală de pe planeta albastră. Colindul a rezolvat o criză locală în timp ce Cuvântul a rezolvat o criză universală. Oare cum ar fi arătat seara de Ajun în parohia din Oberndorf fără colindul lui Mohr? Probabil ar fi fost cea mai tristă seară de Ajun din istoria bisericii. Dar oare conştientizăm noi cum ar fi arătat planeta noastră fără întruparea Mântuitorului iubit? „Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ţinuturile de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan, Galilea neamurilor. Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină: peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină.” Doamne ce săraci, trişti şi fără speranţă am fi fost fără evenimentul măreţ din ieslea Betleemului. Fără naşterea Mântuitorului, planeta pămât de şi pe ea este posibilă viaţa biologică ar fi fost cea mai tristă dintre toate planetele existente. De ce? Pentru că omul nu ar fi avut viaţă din Dumnezeu. Prin întruparea Fiului, Dumnezeu Tatăl a găsit o nouă şi desăvârşită modalitate de relaţionare cu creatura S-a omul, relaţionare care să nu împlice frica ci bucuria. Într-adevăr a fost o noapte preasfinţită, pentru că aşa cum spune Philip Yancey: „ Dumnezeu care nu cunoaşte margini S-a supus unor limite şocante, intrând în pielea unui copil, acceptând limitările înfricoşătoare ale mortalităţii.” Iar poetul englez John Donne meditân-d la fecioara Maria şi realizând profunzimea întrupării a excalamat uluit: „Nemărginirea însăşi închisă în pântecele tău.” Acum nu ne rămâne altceva decât să cântăm acest colind, dar vă rog să nu-l cântăm cu gura, ci să-l cântăm cu trăirea. „ Nu orişicine-Mi zice: Doamne, Doamne! Va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” Fie ca trăirea noastră să fie un imn de laudă la adresa Mântuitorului iubit care S-a născut în ieslea din Betleem. O noapte preasfinţită…

sursa http://www.viatavesnica.ro/

Reclame

Sustine. Dumnezeu te va rasplati!

$5.00

Articole recente: LibrariaCT.ro

Despre ADMIN (23255 de articole)
Nu va ingrijoarti,dar,de ziua de maine; caci ziua de maine se va ingrijora de ea insasi. Ajunge zilei necazul ei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: