Am deschis fereastra amintirilor ce le purtam de mult in mine, si am tresarit la prima imagine ce mi-a intampinat chipul incruntat…
E ca si cum as fi privit in urma, peste ani…si acum trecutul a ramas in spate, plumburiu…
Imaginea ce inca imi cutremura fiinta era o Golgota…si trei cruci inghetate de ura ce zgariau Cerurile…
Apoi, ingerii…ingerii plangeau cu intuneric si totul s-a transformat in noapte…
Iertari si izbaviri vibrau in picurii de sange ce se prelingeau pe lemnul crucii inalte… asezata intre Cer si Pamant… imbratisand inimile fardate cu iubire…
Era El… Iubirea coborata in chip de Om ca noi sa o intelegem mai bine…si totusi putini au reusit sa-i inteleaga menirea…
…am tresarit din nou…
Scris de Ligia Trîncă pentru mai multe articole click aici
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
