Veneam zilele astea de la facultate cu troleul şi mi-am permis pentru câteva minute să mă uit la oamenii din jurul meu. Şi atunci m-am gândit la ceea ce se află în spatele părului întins şi al tocurilor, în spatele servietei, al privirilor triste sau al zâmbetelor largi. Ce se află dincolo de aparenţe, de înfăţişare?
Când ziua mea s-a liniştit şi m-am aşezat seara în pat, am aflat răspunsul. Dincolo de înfăţişare şi de fizic se află inima şi se află o poveste. Era ora 23 şi eu eram în pijama, dar mi-am dorit să sar din pat, să dau timpul înapoi şi să merg la doamna aceea elegantă să o întreb care e povestea ei. Sau acel bărbat ce venea de la serviciu cu servieta în mână, el ce are să-mi spună? Am regretat apoi că nu m-am oprit lângă acea bunicuţă ce vindea bucheţele de lăcrămioare şi să o întreb de ce nu e acasă, gătind pentru nepoţei aşa cum făcea bunica mea.
Înainte să adorm mi-am dat seama că fiecare avem o poveste de spus. Că fiecare dintre noi e responsabil de modul în care îşi trăieşte viaţa. Suntem ignoranţi şi egoişti crezând că modul în care trăim e problema noastră. Nu e numai problema noastră: îi afectează pe părinţii noştri, pe fraţii noştri, pe cei ce sunt aproape de noi şi pe Dumnezeu. La un moment dat va trebui să îmi spun povestea, aşa că vreau să am grijă cum trăiesc, pentru că vreau o poveste frumoasă.
Care e povestea ta?
text: Ioana Oniga
sursa: http://blog.imitatiochristi.ro/
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
