Pregătire pre-maritală

Ce este căsătoria ? Noi am studiat deja câteva definiţii biblice ale ei, dar putem să luăm seama şi la ceea ce a spus un strălucit gânditor: “Căsătoria este singurul joc al vieţii în care ambii parteneri fie pierd împreună, fie câştigă împreună !” Pregătirile pre-maritale pe care le parcurgem discutând şi studiind împreună au scopul de a elimina cât mai mult cu putinţă riscul acestui “joc”. Ca şi rezultat sper că voi, potenţiali parteneri pe viaţă, veţi deveni mai realişti cu privire la voi înşivă, vei percepe mai realist căsătoria iar relaţia voastră va reieşi consolidată şi îmbogăţită.

Întrebări la care nu trebuie să-mi scrieţi răspunsul dar la care doresc să vă gândiţi profund şi la care să-mi răspundeţi verbal :

–     Cum v-aţi cunoscut ? Cine a făcut “primul pas” ?

–     Cine a propus primul să vă întâlniţi ?

–     Ce ţi-a plăcut din capul locului la celălalt ?

–     Când aţi realizat în inima voastră că celălalt este “perechea” ta ?

–     În ce privinţe crezi că partenerul tău de căsnicie se aseamănă cu părinţii lui (ei) ? (asta, dacă trăiesc şi îi cunoşti !)

–     Indică două versete biblice pe care ai dori ca întreaga ta viaţă alături în căsnicie să se întemeieze:

Iată alte definiţii creştine ale căsniciei la care poate vreţi să vă gândiţi. Relaţia căsniciei este ca o şcoală, un mediu de învăţătură şi de formare în care Dumnezeu îl foloseşte tot timpul pe celălalt pentru a ţine lecţiile. Crezi că-ţi va place/conveni situaţia aceasta ? Dacă de la bun început priveşti căsătoria ca pe un teren de creştere şi de evoluare spirituală a ta, atunci vei putea să fii satisfăcut(ă), şi să satisfaci pe celălalt. Mariajul nu necesită perfecţiune, însă trebuie să i se acorde prioritate. Este o instituţie pentru păcătoşi. Nimeni nu-i obligat să se înscrie. Cu toate acestea, ea atinge cea mai rafinată împlinire atunci când cei doi păcătoşi o privesc ca pe o academie a dragostei agape pe care fiecare trebuie să o absolve cu brio, dacă este să dureze ! Îţi dai seama că nu poţi rămâne “repetent” ?

Dumnezeu va folosi căsnicia pentru a te lămuri (rafina) precum aurul în cuptorul lui. Da, într-adevăr, ea are momentele ei nespuse de fericire, dar Dumnezeu o va folosi pentru a te asemăna şi mai mult cu Fiul Lui. Eşti gata de o intensificare a purificării tale ? Asta este ceea ce va face căsnicia !

Cele mai multe cupluri spun că sunt căsătorite pentru că se iubesc. Haideţi să presupunem că în această societate pentru a fi căsătoriţi voi trebuie să convingeţi un juriu din tribunal că într-adevăr vă iubiţi unul pe celălalt. Formulaţi fiecare în parte următoarea pledoarie.

I. TEMĂ ÎN SCRIS : “Pledoaria căsătoriei”

Descrieţi în detaliu (şi evident cât mai convingător posibil) şi punct cu punct (ca o pledoarie a unui avocat care-şi prezintă cazul)  motivele pe care le aveţi pentru căsătorie şi că într-adevăr aceasta se face din dragoste. Includeţi propria voastră definiţie a dragostei. Lăsaţi deoparte, vă rog, clişeele religioase ! Exprimaţi-vă ca şi cum căsătoria voastră atârnă de cum veţi convinge “juriul” !

II. TEMĂ ÎN SCRIS :            “Motivele fiecăruia”

Pe o altă bucată de hârtie descrieţi pe o coloană motivele tale pentru care doriţi să vă căsătoriţi cu logodnicul/logodnica, şi apoi pe o altă coloană motivele pentru care ea/el crezi că doreşte să se căsătorească cu tine. Deci, trebuie să descrii, odată, motivele tale pentru care ai vrea să te căsătoreşti, şi apoi motivele pe care crezi că le are celălalt să se căsătorească cu tine. E greu ? Sper să nu fie !  După ce le-aţi înşiruit, comparaţi-le unul cu celălalt.

Acum comparaţi-le cu motivele ce apar în următoarea listă compusă atât din observaţiile specialiştilor în domeniu (da, există şi din aceştia !) şi educaţie familială creştină. Luaţi seama la aceste motive ! Ele nu sunt nişte motive biblice, sănătoase, şi dacă credeţi că vreunul din ele se găseşte pe lista voastră, sau chiar în minte, trebuie discutate cu pastorul vostru. Deci,

–       din răzbunare pe părinţi, din ciudă ?

–       din cauza imaginii negative despre sine, crezând că mariajul îţi va repara această imagine făcându-te să te simţi mai apreciat(ă) ? Amintiţi-vă că cei se căsătoresc trebuie să se unească pentru a-şi dărui reciproc, nu pentru a primi de la celălalt !

–       teama de a îmbătrâni necăsătorit (ă), a rămâne burlac, sau “fată mare” ?

–       pentru a avea pe cineva să comanzi ?

–       din teama de singurătate ?

–       pentru recuperarea emoţională din rana rezultată în urma precedentei relaţii de dragoste ?

–       pentru a scăpa dintr-o familie cu probleme ?

–       pentru că aţi avut relaţii sexuale ?

–       pentru că aţi început să vă curtaţi şi credeţi că este ruşinos să vă despărţiţi acum, de teama de ce vor zice oamenii ?

Ce aştepţi tu de la căsnicie ?

Fiecare persoană care se căsătoreşte are anumite aşteptări de la căsnicie. Acestea provin din multe surse cum ar fi, de la părinţi, din cărţi, de la biserică, sau din societate. Unele aşteptări le-ai moştenit inconştient. De aceea, este bine acum să-ţi treci în revistă aceste aşteptări, să afli care sunt, care merită păstrate şi la care trebuie să renunţi. Ideea de “aşteptare” sugerează speranţa că relaţia ta va avea o anumită trăsătură care să-ţi satisfacă nevoile, sau aspiraţiile tale. Speranţa este bună şi îţi menţine entuziasmul în căsătorie, dar sunt unele speranţe irealiste la care tu trebuie să renunţi.

Aveţi voi asemenea aşteptări irealiste faţă de viitorul soţ, viitoarea soţie ? Credeţi că sunt foarte justificate, chiar sprijinite de Biblie, dar cu toate acestea nu ştiţi ce nu merge, de ce nu se vede schimbarea “aşteptată” (dorită) la partenerul vostru ? Nu ştiţi de ce ? Cum puteţi determina dacă aveţi astfel de aşteptări ?

Aşteptările irealiste faţă de celălalt partener constituie una dintre cele mai serioase probleme care pot interveni într-o căsnicie creştină, şi care pot produce unele dintre cele mai îndelungate şi mai adânci frustrări care încet să ajungă să distrugă armonia şi legătura familială. Cu toate acestea, fiind o problemă care se dezvoltă în timp şi care se află undeva sub suprafaţa altor conflicte şi nu este întotdeauna vizibilă (UN ADEVĂRAT AISBERG – cea mai mare parte a gheţarului se găseşte în apă !!), de cele mai multe ori “aşteptarea irealistă” nu este percepută de partenerii unei familii. Din contră, uneori acestea sunt considerate justificate şi cel ce le susţine crede că este perfect bine intenţionat. De aceea, ar trebui să vi le revizuiţi înainte de căsătorie !

Cu toate acestea, schimbarea “dorită” la partenerul tău nu este conformă modelului biblic al schimbării spirituale şi mai ales, sursa presiunii la care este supus partenerul tău, nu este Duhul Sfânt, ci nerăbdarea ta. Necooperativitatea ta. De cele mai multe ori acesta este chiar motivul pentru care nu vezi schimbarea dorită la partenerul tău, fiindcă aceasta nu este în conformitate cu realitatea sau cu definirea biblică a schimbării.

“Un copac falnic se găsea pe marginea unei prăpăstii, la munte. Au venit vânturile, frigul,  zăpezile, cutremurele, etc. si a rezistat. Totuşi în cele din urmă s-a prăbuşit pentru că a fost atacat de carii. La fel pot sta lucrurile si cu aşteptările irealiste ale partenerilor unei căsnicii. Căsnicia lor rezistă certurilor – furtunilor – nenorocirilor, unul alături de celălalt, dar când s-au supus presiunilor aşteptărilor nu au mai rezistat alături pentru că s-au distrus din interior.”

Iată cum se pot manifesta corect şi justificat biblic un alt fel de “aşteptări”. Deci, să pornim de la cea mai justificată dorinţă de schimbare a partenerului.

1Petru 3:1-2 “Tot astfel, nevestelor, fiţi supuse şi voi bărbaţilor voştri; pentru ca, dacă unii nu ascultă Cuvântul, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin purtarea nevestelor lor, când vă vor vedea felul vostru de trai: curat şi în temere…”

În acelaşi timp se spune şi soţilor cum să-şi exprime aşteptările faţă de soţiile lor, accentul punându-se pe atitudine:

1Petru 3:7-8 “Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. Încolo, toţi să fiţi cu aceleaşi gânduri, simţind cu alţii, iubind ca fraţii, miloşi, smeriţi”.

Dacă nu se aplică aceste sfaturi inspirate ale Bibliei, aşteptările irealiste pot conduce la frustrare, nemulţumire care să distrugă mai târziu armonia soţilor şi să ameninţe stabilitatea căminului lor. Iată acum un exemplu al unui personaj care deşi necăsătorit a renunţat în mod cuvenit la aşteptările sale irealiste:

2 Regi 5:9-14

9) Naaman a venit cu caii şi cu carul lui, şi s-a oprit la poarta casei lui Elisei.

10) Elisei a trimes să-i spună printr-un sol: ,,Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan; şi carnea ţi se va face sănătoasă, şi vei fi curat.„

11) Naaman s-a mâniat, şi a plecat, zicând: ,,Eu credeam că va ieşi la mine, se va înfăţişa el însuşi, va chema Numele Domnului, Dumnezeului lui, îşi va duce mâna pe locul rănii, şi va vindeca lepra. (AŞTEPTAREA)

12) Nu sunt oare râurile Damascului, Abana şi Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?„ Şi s-a întors şi a plecat plin de mânie.

13) Dar slujitorii lui s-au apropiat să-i vorbească, şi au zis: ,,Părinte, dacă proorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: ,,Scaldă-te, şi vei fi curat.„

14) (RENUNŢAREA LA AŞTEPTARE) S-a pogorât atunci şi s-a cufundat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui s-a făcut iarăşi cum este carnea unui copilaş, şi s-a curăţit.

DEDUCŢIE: Nu putem să nu observăm procesul implicat: UMILINŢĂ, SMERENIE, RENUNŢARE LA MÂNDRIE, ASCULTARE DE VOIA LUI DUMNEZEU (în acest caz exprimată prin profetul Elisei). Acesta este un bun exemplu al unui om care a renunţat la aşteptările sale irealiste care i-au provocat frustrare şi mânie. Cu toate acestea, Naaman nu s-a lăsat aruncat în deznădejde deoarece el a înţeles că aşteptările sale erau irealiste şi în mod corect a renunţat la ele, atitudine ce i-a adus vindecarea şi binecuvântarea. Povestea lui se putea sfârşi în mod foarte tragic dacă el nu ar fi avut discernământ şi nu şi-ar fi identificat aceste aşteptări irealiste.

Dacă te deranjează felul de a fi al partenerului tău din căsnicie întreabă-te “cum ar fi să fiu căsătorit (ă) cu o persoană ca mine şi dacă mi-ar place aşa ceva ?”

Acum, dacă cineva spune: “Ce este irealist în a vrea ca soţul/soţia să fie mai evlavios/evlavioasă ?” “Cu ce greşesc dacă exprim aceste idealuri pe care le vreau în căsnicia noastră, mai ales că soţul/soţia este creştin/creştină ?” aş răspunde că,  uneori cu FORMA în care sunt exprimate, cu LIPSA DE RĂBDARE arătată faţă de partenerul din căsnicie, cu INSISTENŢA şi cu INTOLERANŢA cu care sunt exprimate. Prin NEIERTAREA şi DISPREŢUL intervenit uneori faţă de respectivul, prin DEZAMĂGIREA pe care o arăţi faţă de el, uneori prin LIPSA DE COOPERARE, sau prin MINIMALIZAREA ROLULUI celuilalt în căsnicie doar pentru că în unele aspecte ale vieţii sale nu vrea să se schimbe, sau întârzie să o facă !! Şi mai ales, cred că a avea astfel de aşteptări este greşit pentru că presiunile acestea nu vin din partea lui Dumnezeu. Poate că vin într-adevăr din partea unui om al lui Dumnezeu, dar nu când vrea El şi nu când este Duhul lui asupra acelui om. În plus, în ochii lui Dumnezeu, soţul şi soţia sunt unul singur – o singură unitate, entitate, formează împreună un trup. Când aţi văzut vreodată o mână spunându-i capului că nu ştie ce face ? Sau, când aţi văzut un picior spunându-i celuilalt că este împiedicat ? Sau, aţi văzut rinichiul spunându-i ficatului că nu ştie ce face ? Aţi văzut vreodată o mână să “se sature” să mai conlucreze cu cealaltă ? Sau, un picior să nu mai vrea să iasă la plimbare cu celălalt ? NU !!

Soţii sau soţiile, nu ar trebui supuşi ca şi parteneri ai căsniciei creştine la presiuni mai mari, în vederea schimbării purtării, decât aceştia în mod individual sunt supuşi presiunii să se schimbe ca membrii ai Bisericii, de către capul ei, Isus Hristos. La fel cum tu nu ai vrea ca cineva din biserică să te întrebe toată ziua de ce nu faci aşa şi de ce nu eşti aşa, la fel nu ar trebui ca tu, ca soţ sau soţie, să soliciţi necontenit ca partenerul tău să se schimbe, fără să ai răbdare cu el, iar dacă nu se schimbă să degradezi relaţia cu acesta.

Există alte forme prin care să comunicăm aceste aşteptări de a vedea schimbarea la partenerii noştri ? Care sunt acestea ?

UN PLAN DE SCHIMBARE – Luptă-te ca un creştin, ca o creştină, (nu ca soţ, sau ca soţie – crezând că beneficiezi de un avantaj faţă de Dumnezeu în ce-l priveşte pe cel de lângă tine fiindcă te-ai căsătorit cu el; la urma urmei şi Dumnezeu este căsătorit cu noi !!) fără să crezi că este de datoria ta să-ţi schimbi partenerul, ci să te schimbi pe tine ! Nu să pretinzi schimbare, ci să arăţi schimbare. Nu să ceri să fie mai bun, ci să arăţi că eşti mai bun, mai bună. Francis de Assisi a spus: De acum încolo, “vreau, nu să fiu înţeles, ci să înţeleg; vreau nu să fiu iubit, ci să iubesc”. Acest crez de viaţă al lui Assisi ar trebui să ne motiveze şi pe noi, soţii şi soţiile creştine.

Iată câteva dintre AŞTEPTĂRILE REALISTE, ÎNDREPTĂŢITE (BIBLICE) pe care le putem avea ca parteneri creştin dintr-o căsnicie creştină:

1) Să aştepţi ca soţul/soţia să asculte de Hristos (dacă nu o fac încă, să o facă; dacă au făcut-o, să continue să o facă) :

Efes.5: 21 Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.

2) Să aştepţi ca soţul/soţia să se lepede de sine :

Mat.16:24 ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze

3) Să aştepţi ca soţul/soţia să caute mai întâi împărăţia lui Dumnezeu :

Mat.6:33-34 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâne; căci ziua de mâne se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.

4) Să aştepţi ca soţul/soţia să fie dispuşi să se schimbe, să se apropie mai mult de Dumnezeu :

2Cor.3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

5) Să aştepţi ca soţul/soţia să te iubească aşa cum Hristos şi-a iubit Biserica :

Efes.5:25 Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea

6) Să aştepţi ca soţul/soţia să te trateze şi să-ţi vorbească cu respect :

Efes.4:29 Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.

7) Să aştepţi ca soţul/soţia să fie în mod individual generos/generoasă :

1Ioan 3:16 Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi.

8) Să aştepţi ca soţul/soţia să ierte :

Mat.18:21-22 Atunci Petru s-a apropiat de El, şi I-a zis: ,,Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?„ Isus i-a zis: ,,Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

Mat.6:12 …şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (Greceşte: Lasă-ne datoriile noastre, cum şi noi am lăsat pe ale datornicilor noştri.)

Cine este responsabil de schimbarea partenerilor noştri ? Cine spune Biblia că se ocupă ? Noi sau Dumnezeu ? Filip.1:6  “Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos”. Noi nu am spus la jurăminte în aceea zi: “Mă angajez să te schimb şi să nu te cruţ !!” Aşteptările unor creştini căsătoriţi sunt o stradă cu două sensuri, nu cu sens unic ! Dacă aştepţi ca soţul/soţia ta să fie aşa atunci ai face bine să te asiguri că în primul rând tu eşti aşa !!

NOUĂ SĂ NE PLACĂ ?

De cele mai multe ori aceste intenţii de a vedea schimbare la partenerii noştri este izvorâtă nu din dorinţa de a-i vedea pe aceştia că devin mai plăcuţi lui Dumnezeu, ci mai plăcuţi nouă. Desigur şi acea dorinţă poate să existe, dar este depăşită de a noastră. La bază se găseşte dorinţa ca ei să ne placă nouă, de a ne oferi nouă, încurajare, sprijin, dragoste, înţelegere, timp, etc. şi deşi eşti îndreptăţit/ă să le primeşti, totuşi nu le ceri de la persoana potrivită. Dar cum relaţia soţilor creştini este întemeiată întâi pe Hristos, tot de la acesta ar trebui să se pornească şi la “schimbarea” partenerilor noştri, dacă putem spune aşa.

Ca şi credincios/credincioasă se presupune să-ţi stimezi partenerul mai presus de tine însuţi:

Filip.2:3-4 Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.

Iar ca şi rezultat să se intervină aceea armonie şi unitate despre care se vorbeşte în versetele următoare şi care-şi au locul mai mult ca oriunde între un soţ creştin şi o soţie creştină:

Filip.2:1-2 Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare,  faceţi-mi bucuria deplină, şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

Arată recunoştinţă lui Dumnezeu pentru Fiul Său, iubindu-l pe El mai întâi, apoi arătând într-o manieră biblică dragoste şi celuilalt: cel mai aproape al tău, poate fi soţul sau soţia !

Matei 22:37-40 Isus i-a răspuns: ,,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.„ ,,Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.

ÎNCURAJAŢI-VĂ UNII PE ALŢII

Evrei 10:24-25 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.

III. TEMĂ ÎN SCRIS :           “Aşteptările mele faţă de celălalt”

Următorul exerciţiu constă în a înşirui pe o bucată de hârtie (alta !!??) a unor aşteptări pe care le ai de la viitorul tău partener de căsnicie. Acestea pot fi foarte simple sau destul de complicate. De exemplu, soţul se poate aştepta ca soţia să-l aştepte cu masa pusă şi mâncarea încălzită când vine de la serviciu. Sau, se aşteaptă ca aceasta să-l aştepte în uşa casei şi să-i sară în braţe, sărutându-l îndelung. Dintre cele mai complicate…poate că soţul se aşteaptă ca soţia lui să-l satisfacă sexual oricând doreşte el. Soţia, la rândul ei se poate aştepta ca soţul ei să meargă pe la casa părinţilor ei în fiecare Duminică…să petreacă Sâmbetele acasă şi să nu meargă niciodată la pescuit cu prietenii…etc. Aşterne pe hârtie aşteptările pe care tu le ai faţă de viitorul soţ, viitoare soţie, fără să i le împărtăşeşti. Păstrează-le până la următoarea noastră întâlnire de consiliere pre-maritală !

LUPTĂ CA UN CREŞTIN/CREŞTINĂ. În unele din aceste cazuri nu cred că “comunicarea” (această salutată cheie), este soluţia salvatoare ! Ba, chiar cred că are loc prea multă “comunicare” în astfel de situaţii a aşteptărilor faţă de celălalt. Luptă cu tine însuţi după modelul biblic de renunţare la sine, după modelul biblic al dragostei agape. Luptă cu firea ta, cu aşteptările tale, chiar dacă îţi par atât de justificate biblic ! Luptă cu nerecunoştinţa ta faţă de Dumnezeu că ţi-a dat un partener creştin. Nerecunoştinţa sau nemulţumirea ta este mult mai gravă decât imperfecţiunile partenerului tău. Acesta fiind creştin, se află deja pe calea neprihănirii şi a desăvârşirii, iar Dumnezeu posedă deja controlul inimii lui şi are acces la spiritul lui. Ai încredere în El pentru schimbarea lui/ei !!! Cu aceste trăsături ale caracterului tău trebuie luptat, nu cu el sau cu ea !! Poate puţin din Romani 14 ar trebui aplicat în cazurile de nemulţumire, nerăbdare faţă de lipsa de schimbare a partenerului tău !

Sau din,

Efes.4:1-3 Vă sfătuiesc dar eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea, pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste, şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

 

Sau din,

Efes.4:30-32 Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.

Un soţ surd şi o soţie oarbă vor fi întotdeauna un cuplu fericit ! (Proverb danez)