Cu inimile cernite, dar pline de nădejdea care nu rușinează, am aflat vestea trecerii în veșnicie a sorei Anuța Faur, soția pastorului Faur Tica din Elveția. În astfel de momente, cuvintele par mici, neîncăpătoare pentru durerea care apasă sufletele celor rămași. Și totuși, credința ne învață că tăcerea nu este lipsă de sens, iar lacrimile nu sunt semn de slăbiciune, ci rugăciuni nerostite.
Sora Anuța a fost mai mult decât „soția unui slujitor”. A fost o femeie puternică, o inimă largă, plină de iubire față de semeni, o viață trăită în slujire discretă, dar statornică. A iubit pe Dumnezeu nu doar prin cuvinte, ci prin fapte, prin dăruire zilnică, prin răbdare, prin zâmbetul care mângâia și prin credința care întărea. În tăcerea ei, a predicat; în jertfa ei, a zidit; în dragostea ei, a reflectat chipul lui Hristos.
Astăzi, familia trece prin vale plângerii, dar nu singură. Scriptura ne amintește că „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită” și că El este Cel care strânge lacrimile într-un vas al Său. Ne rugăm ca Dumnezeu să reverse mângâiere peste familia îndoliată, să întărească inimile slăbite și să dea pace acolo unde durerea pare copleșitoare.
Gândurile noastre se îndreaptă cu dragoste și respect către voi, cei din familia extinsă: Ramona, Benny, Iasmina. Fie ca Domnul să vă învelească în prezența Lui, să vă țină strâns în brațele Sale și să vă dea putere pentru fiecare zi care urmează. Familiile voastre să fie binecuvântate, păzite și întărite de Dumnezeu. Frate Adi, Domnul să îți dăruiască putere!
Despărțirea este grea, dar credința ne oferă o perspectivă mai înaltă: nu este un adio definitiv, ci o revedere promisă. Pentru cei care au trăit în Domnul, moartea nu este un sfârșit, ci o trecere — din luptă în odihnă, din credință în vedere, din lacrimi în bucurie deplină.
Dumnezeu să mângâie, să vindece și să rămână aproape. Să ne rugăm pentru fratele păstor Tică care este bolnav, Dumnezeu să îl întărească! Dumnezeu să îl măngâie!
Ne rugăm ca Dumnezeu să mângâie întreaga Biserică SALEM în aceste clipe de durere și, în același timp, chemăm biserica la mijlocire stăruitoare pentru familia Faur, ca Domnul să le fie sprijin, pace și întărire în fiecare zi.
„Ferice de cei ce mor în Domnul… ei se vor odihni de ostenelile lor.”
Vom reveni cu detalii cu privire la priveghi și înmormântare.
Cu dragoste, drd. Ciprian Bârsan
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
