Care este scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu?

Viaţa este un mister fascinant și o provocare continuă. Și totuși, de multe ori nu ne mulţumim cu o experimentare simplă a fenomenului vieţii.

Viaţa, mai ales la vârsta tinereţii, este considerată anostă, plictisitoare, lipsită de atractivitate. De aceea, în încercarea de a da culoare vieţii lor, oamenii îi agaţă tot felul de adjective: fericită, împlinită, reușită, de succes. Nici măcar nu cred că realizăm în general ce mesaj transmite această deturnare nefirească. Broderia compusă din asemenea epitete, impusă nefericit actului de a trăi, încearcă probabil să dea culoare vieţii, deși, în fapt, diminuează și duce în derizoriu minunea și rostul vieţii în sine.

Pentru a afla scopul pentru care am fost creaţi, e bine să lăsăm loc pentru întrebări în forul nostru lăuntric. Să oferim din capul locului spaţiul pentru o întrebare de asemenea calibru: Care este scopul pentru care ne-a creat Dumnezeu? Și care este motivul din spatele acestei decizii? Însuși demersul de a căuta un scop sau un motiv pentru toate lucrurile pare uneori absurd, dar aceste interogaţii pot reprezenta zorii unui nou început pentru omul abătut, rătăcit, aflat la limita suportabilului.

Pentru a oferi un prim răspuns la această întrebare, mă voi sluji de un instantaneu din lumea artei. Îmi vine în minte episodul deosebit de profund și nostim în același timp din filmul clasic „Forrest Gump”. Personajul principal are la un moment dat impulsul de a alerga fără un motiv anume. Doar că alergarea lui se extinde pe distanţe lungi și foarte lungi. După câţiva ani de alergare neîntreruptă, eroul nostru ajunge pe primele pagini ale ziarelor și este prezent în mod regulat la știrile TV. Mai mulţi simpatizanţi i se alătură, iar la un moment dat și reporterii încep să alerge cu microfoanele după el pentru a-i smulge câteva declaraţii. Întrebarea principală a presei este de ce aleargă, iar presupunerile lor, sugerate de forma celorlalte întrebări, sunt variate: Alergi cumva pentru pace în toată lumea? Alergi pentru oamenii fără adăpost? Pentru drepturile femeilor? Pentru protejarea mediului? Pentru animale? Toţi cred că el aleargă având un motiv precis. Nimeni nu poate crede că Forrest aleargă fără un motiv anume. Răspunsul dezarmant și lipsit de senzaţional al lui este: „Alerg pentru că am simţit că vreau să alerg.” Declaraţia pare la limita ridicolului, dar numai pentru cei care nu înţeleg că, de fapt, unele lucruri sunt profunde doar prin faptul că există. Că scopul lor este ascuns în însăși existenţa lor.