„Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)
Adesea auzim învățătură despre cum ar trebui să venim înaintea lui Dumnezeu prin credință, dar există lucruri pe care nu ar trebui să le facem când venim înaintea Lui, în rugăciune. De exemplu, nu veniți la Dumnezeu, așteptând să împlinească un lucru bun, decât dacă aveți și o credință de copil în promisiunile Sale! Cuvântul lui Dumnezeu este clar: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.” (Iacov 1:6)
Dragilor, este imposibil să-I fiți plăcuți lui Dumnezeu fără credință! Avraam a fost un om care a crescut într-o credință neclintită, privind ceea ce i-a promis Dumnezeu: „Şi, fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său care era îmbătrânit – avea aproape o sută de ani – nici la faptul că Sara nu mai putea să aibă copii. El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească” (Romani 4:19-21).
Nu vă apropiați de Dumnezeu cu vreun ”dacă”. Orice promisiune a lui Dumnezeu este o revelație a voii Sale. Luați, de exemplu, promisiunea lui Dumnezeu de a vă păzi „de orice cădere” şi a vă face „să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24). Nu vă întrebați dacă este voia Lui să vă ocrotească de cădere, știind că El a promis deja să o facă! Într-adevăr, Dumnezeu ne dă promisiuni mari și prețioase, astfel încât să putem să învățăm să ne încredem în El cu îndrăzneală: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
