La aniversarea a 500 de ani de când Martin Luther a aprins flacăra Reformei Protestante, bisericile protestante și o bună parte din cele evanghelice se confruntă cu un regres puternic. Creștinii înflăcărați pentru Cristos sunt astăzi o specie rară, pe cale de dispariție. Deși există mai multe consecințe ale acestei realități dureroase, două dintre acestea sunt cele mai devastatoare.Prima consecință majoră este căutarea suspectă a acceptării intelectuale a unor lideri evanghelici, care au uitat că “Dumnezeu a prostit înțelepciunea lumii” și frica de a fi etichetați drept fanatici de către societatea progresistă atee îmbibată în sexo-marxism.
A doua consecință majoră este lipsa entuziasmului și a pasiunii pentru Cristos și Evanghelie din adunările creștine. Uitând îndemnul sfântului Pavel “înflăcărează darul care este în tine”, prea mulți creștini devin comozi și fără vlagă, iar starea de căldicei în care se complac o aduc cu ei în bisericile din care fac parte. Și așa…încet, dar sigur, se așterne letargia spirituală, iar în final moartea.
Ieșirea din această stare de moleșeală, confuzie spirituală și apatie are loc doar atunci când Duhul Sfânt aduce vremuri de “trezire spirituală”, în urma cărora bisericile se reântorc la Scriptură, la o viață de închinare autentică și își redescoperă misiunea. Din păcate, de prea multe ori se vorbește despre “trezire spirituală” doar sub forma unor slogane sau clișee expirate și fără putere. Și totuși, în biserici sunt mulți credincioși care își doresc sincer să experimenteze realitatea unei “treziri spirituale.”
Vorbind despre trezire R. G. Lee spunea că: “Vom avea trezire, dacă…
toţi cei ce dorm, se vor trezi…
toţi cei sunt doar călduţi, se vor aprinde…
toţi cei necinstiţi, vor recunoaşte…
toţi cei nemulţumiţi, vor mulţumi…
toţi cei deprimaţi, se vor bucura…
toţi cei depărtaţi, se vor apropia…
toţi cei ce bârfesc, vor tăcea…
toţi cei ce sunt soldaţi adevăraţi, se vor ridica la luptă…
toţi cei sunt membrii ai bisericii, se vor ruga…”
…Atunci vom avea trezire și doar atunci căldiceii aflați în situația ingrată “nici rece, nici în clocot” și într-un real pericol, exprimat de Isus într-un mod foarte plastic “am să te vărs din gura Mea”, vor redeveni înflăcărați pentru Cristos.
…Atunci ne vom redescoperi misiunea și nimeni nu va mai vorbi de lașitatea cronică a liderilor creștini de astăzi care îi face să se rușineze de omul care i-a strigat lui Erasmus: “Lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu!”
…Atunci creștinilor protestanți și evanghelici nu li se va mai părea “prea mult” radicalismul manifestat de Martin Luther care, în fața Dietei de la Worms, a stat neclintit în crezul lui spunând: “Aceasta este poziția mea și așa rămân. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”
Samy Tuțac
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
