În vremuri nesigure, liniștea sufletească este pentru aici și pentru acum

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” Ioan 14:27

Fiecare inimă își cunoaște motivele ei de tulburare. Poate fi dificil oricum să te bucuri de liniște sufletească într-o vreme în care știrile rele au devenit zgomotul de fond al vieţii de zi cu zi. Dar s-ar putea ca, dincolo de problemele planetare, să ne frământe posibilitatea pierderii locului de muncă, o relaţie importantă care scârţâie din toate încheieturile, viitorul copiilor, probleme de sănătate, singurătatea, pierderea cuiva drag sau perspectiva propriei îmbătrâniri sau morţi. Putem fi zdruncinaţi de schimbări dramatice din viaţa noastră, dar la fel de bine neplăcerile mărunte, cotidiene, pot să-și sape albie durabilă în interiorul nostru.

Chiar și atunci când viaţa curge lin printre malurile ei poate exista un defazaj între normalitatea cu care se aranjează piesele în puzzle-ul cotidian și un gol sufletesc greu de stins cu achiziţii sau experienţe pozitive.

La distanţă de un univers de liniștea sufletească

Un sondaj pe tema gestionării banilor, realizat în 2018 de compania americană Charles Schwab, a cerut subiecţilor să formuleze propria definiţie a prosperităţii. „A trăi fără stres/în liniște sufletească” a fost răspunsul cel mai frecvent, oferit de 28% dintre respondenţi.

Adolescenţii au raportat în 2018 niveluri de anxietate și depresie mai înalte decât toate celelalte grupe de vârstă, potrivit Asociaţiei Americane de Psihologie, care efectuează periodic sondaje pentru a măsura nivelul de stres al americanilor.

Și anxietatea este în creștere, a concluizonat unui sondaj realizat în același an de Asociaţia Americană de Psihiatrie. În timp ce 39 % dintre subiecţi au declarat că se confruntă cu mai multă anxietate decât în anul precedent, un procent egal a raportat că anxietatea a rămas la același nivel.

Anxietatea este cea mai frecventă tulburare mintală printre locuitorii Uniunii Europene, potrivit unui studiu din 2011.

Dincolo de cauzele pe care specialiștii le atribuie acestei epidemii de neliniște (pe care le-am analizat pe larg în articolele Profilul celei mai stresate generaţii și O generaţie care respiră anxietate), se întrevede destul de limpede neputinţa noastră de a ne confecţiona o pace interioară de nezdruncinat, chiar dacă „trăim cele mai bune timpuri, în locul cel mai potrivit, în cazul celei mai performante economii care a existat vreodată”, după cum nota scriitorul Jim Stovall în 2008.

Vorbind despre încrederea în sine ca factor cheie al atingerii succesului, Amy Cuddy, psiholog al Universităţii Harvard, susţine că a te purta ca și cum ai crede în tine reprezintă un mijloc eficient de întărire a stimei de sine. Prin urmare, dacă „te prefaci până când devii” încrezător în forţele tale, în cele din urmă, acest comportamnet pozitiv devine unul natural.

După cum trebuie să fi constatat deja, liniștea sufletească se numără printre puţinele lucruri pe care nu le putem fabrica prin exerciţiu. Poate că reușim să ne strunim destul de bine emoţiile, așa încât să nu răzbească în exterior nimic din vuietul furtunilor noastre sufletești; dar să ne inducem pacea care să ne însoţească prin toate văile și culmile noastre, asigurând-ne că suntem în siguranţă și atunci când totul se năruie în jur, este infinit mai greu. Chiar imposibil.

Mulţi pretind a stăpâni această artă, livrându-le și altora metode de a obţine pacea minţii, în 3, 7 sau 12 pași, mai ușor sau mai anevoios de bifat. Numai că, oricine a trăit destul cât să se confrunte cu forţa demolatoare a pierderilor, neplăcerilor și tragediilor vieţii, știe că, deși există strategii de modelare a reacţiilor noastre exterioare, acestea își dovedesc micimea dacă trebuie să sădească pace în interiorul nostru.

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea” este o promisiune pe care Iisus o face chiar înainte de moartea Sa, pregătind ucenicii pentru despărţirea de El, dar și pentru valurile de prigoană care urmau să-i lovească în foarte scurt timp. Promisiunea ne este adresată și nouă – o pace ancorată mereu în prezent (nu doar într-o Împărăţie viitoare, în care problemele vor rămâne doar o amintire) și de o anvergură nepământeană. O pace care seamănă cu cea „a lumii”, care supravieţuiește în circumstanţe destabilizatoare și nu are acţiune limitată, ci „întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7).

Unde ne-am pierdut pacea

Există un întreg arsenal de tehnici, strategii și trucuri prin care specialiștii sau amatorii deghizaţi în experţi ni le recomandă ca să facem pace cu noi înșine. Un drum anevoios, ni se spune, cu halte prin iertarea de sine, acceptarea a ceea ce suntem, iertarea trecutului ori săpatul prin labirinturile subconștientului, pentru a repera dorinţele reprimate.

Potrivit Bibliei însă, să faci pace cu tine însuţi nu reprezintă prima direcţie în care trebuie să pornim și nici măcar nu e un lucru pe care l-am putea realiza prin truda noastră. Ceea ce ne îndeamnă Cuvântul este să facem pace cu Dumnezeu, pentru ca apoi să ne putem bucura de pacea lui Dumnezeu.

citeste mai mult: https://semneletimpului.ro/religie/spiritualitate/in-vremuri-nesigure-linistea-sufleteasca-este-pentru-aici-si-pentru-acum.html