Mediocritatea este dacă ar fi „să credem dex-ul” ceva care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. Este acea stare pe care dacă încercăm să o definim altfel ar însemna o mulțumire cu puțin în domenii în care este mult loc de evoluție.
Practic, un tâmplar mediocru, este acel tâmplar care, deși poate depune efortul pentru a ști să facă minuni cu mâinile sale, el rămâne la stadiul de a face scăunele de stat la poartă, să ascută „țăruși” pentru înfipt lângă roșii și să mai facă din când în când reparații la diferite mobile care stau să pice. În același timp, un tâmplar excelent, acceptă provocări mai mari, cum ar fi executarea unui mobilier după o fotografie, gândirea și executarea unor elemente inovative și pentru asta e dispus să depună efort și să „își bată capul”.
La nivel spiritual, lucrurile nu sunt tare diferite, dar nespus mai jalnice. Adică un tâmplar mediocru e util, pentru că de regulă e ieftin, chiar dacă se plânge mereu că nu câștigă și că nu are clienți. El are clientela sa e căutat de oamenii care nu sunt dispuși să dea sume mari de bani, dar un credincios mediocru arată diferit tare față de original, care este Hristos.
scris de Teofil Gavril Citește mai mult click aici
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
