Comunicat familia Furdui, Jugendamt rămâne inflexibil. Copiii familiei Furdui au dreptul la părinții lor, cei care le-au dat viața

Știm că așteptați cu toții cu sufletul la gură să primiți vești despre copiii familiei Furdui. Știm că așteptați îndeosebi vestea cea mare că li s-a permis să vină acasă, să aibă parte din nou de căldura căminului, să își facă planuri de vacanță și să se bucure unul de altul.
Din nefericire nu vă putem da încă o asemenea veste. În desfășurarea evenimentelor a devenit foarte clar că Jugendamt nu are asemenea intenții. Dacă la început părinții au așteptat să primească un plan de ajutor și reunificare a familiei (nu au primit nimic), acum a devenit foarte clar, atât pentru părinți, cât și pentru toți cei implicați in consultanță, că a fost doar o strategie pentru a câștiga timp. Pe măsură ce au apărut dovezi că nu e nicidecum vorba de o familie dereglată, că nu e vorba de abuz, ci mai degrabă e vorba de probleme obișnuite pentru o familie mare și pentru cultura românească, Jugendamt rămâne inflexibil.
Planul este să țină copiii un „timp scurt”, iar când ei spun asta se referă la ani. Au nevoie timp în care să lucreze la demolarea relațiilor dintre copii și părinți, timp în care părinții să fie distruși și financiar (li se impune să contribuie la întreținerea copiilor la cămin!), timp în care să distrugă în copii orice valori creștine sau familiale. Modelul este exact ca în cazul Barnevernetului norvegian pe care il cunoaștem deja.
Angajații Jugendamt recunosc că au descoperit niște copii minunați, echilibrați, inteligenți și manierați, copii care nu se potrivesc în peisajul căminelor Jugendamt, unde de obicei ajung copii cu probleme serioase de comportament. Dar nu pare că ei se gândesc la binele acestor copii, ci mai degrabă la propriile orgolii, au o ideologie care le permite să calce în picioare tot ce e frumos și sfânt într-o familie, fără să aibă remușcări. Din păcate se pare că nici legal nu există pedepse pentru acțiunile lor.
Așa cum semnala Suddeutsche Zeitung Magazin încă din 2015 (https://sz-magazin.sueddeutsche.de/…/in-fremden-haenden…), Curtea Constituțională Federală a constatat că atât Instanțele pentru familie cât mai ales Jugendamtul separă copiii de părinți extrem de repede și fără să folosească alternative existente. Iar când vine vorba să îi înapoieze, se arată ezitanți, chiar împotrivitori aș spune, încălcând astfel drepturile constituționale.
Exact acesta este și cazul Jugendamtului care a răpit copiii familiei Furdui. Prin separarea copiilor de părinți a produs traume majore copiilor, în special micuței Lea, care după 7 săptămâni de la separare, relaționează tot mai greu cu părinții. În același timp, Jugendamt încearcă prin orice mijloace să cumpere atenția și loialitatea copiilor mai mari, astfel încât aceștia au devenit confuzi. Se încearcă să li se inducă ideea că e mai bine la cămin, departe de părinți. Jugendamt refuză colaborarea cu părinții și urmărește să le preia cât mai multe drepturi.
Se pare că și instanța pentru familie nu iese din recomandările Jugendamt și se ascunde sub o procedură clasică: „să vină un psiholog evaluator să decidă”. Deși are la dosar dovezi incontestabile că părinții își iubesc și îngrijesc copiii, judecătoarea ignoră toate dovezile și refuză să propună alternative în interesul familiei și al copiilor. Deși vecini, profesori, medici, pastori care i-au cunoscut, toți de cetățenie germană, îi susțin și spun că nu au sesizat nimic anormal la copii, totul este ignorat de dragul unei ideologii care se vrea a fi supremă. În afară de aceasta, se refuză o analiză de bun-simț a moștenirii culturale pe care o are orice familie de imigranți.
Revenind la articolul menționat mai sus, se confirmă că Jugendamt nu e controlat de nimeni. Instanțele nu au cum să controleze Jugendamt din moment ce deciziile lor se bazează pe recomandările și analiza angajaților Jugendamt. Aceasta este mai degrabă o relație de dependență totală.
Iată-ne într-un cerc vicios în care cei implicați se susțin unii pe alții și depind unii de alții. În tot acest timp, copiii și părinții sunt separați, vieți sunt distruse, totul sub deviza „binele suprem al copilului”.
Ce înseamnă acest bine al copilului? Se pare că fiecare angajat Jugendamt îl definește după propriul standard, dovedind astfel lipsă de cultură și sensibilitate.
Suntem în asentimentul avocatei citate in articol: copiii au dreptul la părinți – nu neapărat la părinți perfecți! Copiii familiei Furdui au dreptul la părinții lor, cei care le-au dat viață, îi iubesc și i-au îngrijit cu dăruire și abnegație. Nimeni nu va putea oferi acestor copii minunați mai multă dragoste și protecție decât părinții lor. Acolo unde Jugendamt are soluții mai bune, să vină la părinți cu ele și să le prezinte, nu e nimeni împotrivă.
Îi iubim și continuăm să ne rugăm pentru David, Naomi, Estera, Natalia, Ruben, Albert și Lea și să luptăm prin orice mijloace pentru binele acestor copii și reunificarea familiei. Doamne ajută!
Echipa de susținere

Sustinem familia Furdui