Sirenele lui Mark Zuckerberg

Ştiţi legenda cu sirenele lui Ulise, dar v-a povestit cineva o alta şi mai tare, tare de tot în care personaje sunteţi chiar voi şi un calculator conectat la internet sau un telefon mobil?
Să derulăm „legenda” modernă. Ulise al nostru e un El sau Ea care se pregăteşte să navigheze pe marea cunoaşterii. E ceva greşit în asta? Până aici, toate roz. Mintea trebuie folosită altfel mor neuronaşii, drăguţii de ei. Personajul vine acasă şi nu îşi caută o barcă prin debarale sau beci ci intră în camera lui şi încuie uşa. Marea albastră e laptopul cu brizbrizuri colorate pe care personajul navigator îl deschide şi se face comod în pat. Se acceptă şi chipsuri sau gustări în această „barcă”.
Personajul legendei începe să vâslească, în traducere, să deschidă pagina de internet. Iată că apele devin tot mai dulci şi valurile mai mari în timp ce mouse-ul se avântă în ele. Un şoarece umblă pe ape.
Iată în faţă o insulă tentantă numită Facebook. Personajul nostru se opreşte pe ea şi sondează comori ascunse ale informaţiei. Se pregăteşte să salveze în barcă un articol ştiinţific şi o piesă muzicală care au fost distribuite generos de către un prieten de-a lui, când prima sirenă se ridică albastră şi frumuşică din valurile adânci ale tehnologiei. Sirena are un deget ridicat în sus şi începe să cânte suav:
„Atinge-mă şi mă voi multiplica în zeci şi sute, poţi să ai din mine zilnic şi eu caut să stau între tine şi prietenii tăi. Nu-i prietenie dacă nu mă daţi de la unul la altul. Cu cât ai mai multe like-uri, cu atât eşti mai valoros. Dacă pui o poză cu tine şi ai doar 5 bucăţi din mine, e dezastru. Înseamnă că nu te iubesc prietenii şi ia spune-mi când te-ai uitat în oglindă ultima dată? Oare ai văzut că începi să faci riduri, că eşti mai gras decât un motan leneş şi că trebuie să faci ceva cu aspectul tău? Fă ceva. Nu vin la tine fără pretenţii. Dacă o să mă poţi avea de sute de ori, vei fi fericit”.
Personajul cade pe gânduri şi ţine apăsat butonul magic, dând like-uri la pozele tuturor prietenilor în speranţa că va primi înapoi. Priveşte atent albumele prietenilor şi se înverzeste, nu de la prea multe chipsuri mâncate pe „corabie”, ci de invidia că ei au mai multe like-uri. Nu-i trece o clipă prin mintea îmbătată de cântecul sirenei „Like, like me”, că dacă o persoană are zeci de aprecieri virtuale, poate în viaţa reală nu are niciuna sau primeşte şi oferă rar câte un cuvânt bun.
Personajul crede că trebuie să bată un record, să aibă măcar la o poză peste 100 de like-uri, dar îşi dă el seama oare că până la urmă contează doar acel like care vine de la un prieten adevărat?! Poate avea cu zecile şi să fie false, precum relaţiile cu acele persoane care le-au dat. Având sute de like-uri asta spune despre personajul din „legendă” că în lista lui de contacte sunt foarte mulţi amici virtuali care îi mai dau de plictiseală câte un deget albastru.
Dacă cineva are doar 100 de prieteni în listă, normal că va primi mai puţine aprecieri faţă de altcineva popular şi la finalul zilei va conta cu câţi prieteni am vorbit faţă în faţă. Iar o fată care are 300 de like-uri se mândreşte degeaba cu ele fiindcă sirenele mint, întotdeauna mint şi îi vor spune că e frumoasă pentru că a primit aprecieri. O fată e frumoasă pentru că e creaţia unică a lui Dumnezeu şi punct!
Ea e frumoasă doar în ochii unora care au dat like şi cei mai mulţi i-au apăsat butonul cu interese ascunse şi pentru schimb. Nu mai facem schimburi de şerveţele şi abţibilde, la maturitate se dă un like pe un like. Care e câştigul de fapt? Are cineva curaj să facă sirena aia albastră să tacă din gură, mergând la fiecare prieten la care i-a dat like şi spunându-i direct ce îi place la el?

Să rămânem alături de personajul nostru care s-a întâlnit cu o altă sirenă. Ea îl bate pe umăr şi îl invită să intre în vieţile oamenilor. Personajul apasă un singur buton „Follow sau Urmărire” şi gata, e agent secret care poate afla informaţii despre sute de persoane fără să iasă pe teren. Sirena îi şopteşte: Trebuie să îi urmăreşti pentru că viaţa ta e mai plictisitoare ca a lor şi doar nu o să fii o oaie fără minte care se închide faţă de lume?!” Pe scurt, personajul are şansa să trăiască zeci de vieţi, dar din păcate, nu are timp să o trăiască pe a lui.
O altă sirenă ademenitoare se alătură grupului şi începe să îi cânte:
„Hai spune-ne, spune-ne cine e în poza ta? Spune-ne, spune-ne unde ai fost, ce ai mâncat, cu cine ai umblat? Ce citeşti, ce limbi vorbeşti, ce muzică asculţi? Hai pune laude la greu că doar e profilul tău. Nu uita să dai check in, altfel te consideră lumea pustnic, hai spune-ne totul despre tine, dragă, şi toate informaţiile vor fi vândute mai departe dar ăsta e un alt cântec şi o să îl afli prea târziu.”
Celelalte sirene vă las plăcerea să le găsiţi singuri în legendă. Navigaţi cu înţelepciune pe apele mării lui Zuckerberg! Sirenele îşi vor găsi pierea când vom începe să ne trăim viaţa în afara lumii virtuale.
Ella Roman