Călări pe cai mă duc în zări
Albastru gând mă poartă
Călătorind din țări în țări
Până la alba-Ți poartă.
Deschide-o larg spre vale
Căci vin trudit de mers
În spate se mai văd pe cale
Urmele ce nu s-au șters.
Șoptește-mi cald și lin
Șoptește-mi Doamne să te-aud
Mi-e cupa spartă fără vin
Și rodul, e necopt și crud.
Și-atât aș vrea, să Te aud;
Să crească iar șuvițe-n vie
Și să se coacă tot ce-i crud
Și inima din piept să-nvie.
Călări pe cai mă duc în zări
Albastru gând mă poartă
Și port în mine-n orice țări
Cuvântul spus la poartă.
Căci poarta Ta e-un loc deschis
Pe aripa-nchinării vie,
Și Tu, vorbești, și nu-i un vis
Este reala veșnicie!
Este sublimul curcubeu
Izvor de lapte și de miere
Și-l poți gusta și tu și eu
Și toți care-l vor cere.
De vrei călări pe cai în zări
Să bați și tu în poartă
Șopti-va Domnul, și-alte stări
Îți vor conduce-ntreaga soartă.
Nu te sfii să ceri Cuvânt
Când cerul e la îndemână;
Când vine-al uscăciunii vânt
Tu, du-te la la fântână!
Și stai cu Domnul lângă poartă,
Și stai cu El în rugăciune;
Și strigă lângă cupa spartă:
„Cu Tine Doamne e-o minune!”
(scrisă la data de 21. 11. 2013).
Anunta-ti si prietenii de acest articol prin:
