Pentru unii dintre noi pâinea are gust de scai. Pentru alții e savarină. Urmăriți-i atent pe cei ce cotrobăie prin habe. Cum dau de ceva resturi s-au îmbogățit!
Uneori avem simptome că ne rod pantofii, alteori ni se par culorile tricourilor/cămășilor cam tocite. Le vedem rubbish. Dar alții le văd fashion.
Am constat că așa se-ntâmplă cel mai des în viață: ceea ce e gunoi pentru unul poate fi comoară pentru altul!
A venit spre mine cu șlapii ciuruiți. Stângul avea puțină sârmă. M-am uitat la picioarele lui și erau exact cât ale mele! I-am dat o pereche de pantofi albaștrii sport de care mă plictisisem. I-a privit ca pe un trofeu. A aruncat papucii în niște brusturi și a plecat mergând ca un balerin. Ba nu. Ca un bancher. Primise o comoară!
Nu aruncați la gunoi nepăsători alimente, haine, mobilă, laptopuri vechi! Și nici măcar tâmplăria veche de la casă! Sunt alții pentru care toate acestea sunt comori… Ca să-i îmbogățiți trebuie însă să faceți un mic efort: să le duceți „firimiturile”!
Știți ce făcea Lazăr după ce primea ceva firimituri? Ridica rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu. Și sunt sigur că în rugăciunile lui figura și bogatul…
V-ați gândit vreodată că puteți îmbogății pe ceilalți cu (ceea ce pentru dvs sunt) „gunoaie”? Dar să fiți binecuvântați pentru „gunoi”?
Spor la treabă.
Nicolae.Geantă
