„Dragul meu” spune sotia catre sot, „daca Dumnezeu nu te-ar fi adus in viata mea, poate ca astazi eram inchisa intre patru pereti, n-as fi cunoscut iubirea ce mi-ai oferit-o cu atata atentie pana acum, n-as fi fost fericita si binecuvantata pentru ca n-as fi invatat ce este cu adevarat dragostea. De cand te-am vazut am stiut ca Dumnezeu mi te-a dat si ca in bratele tale voi imbtrani. M-ai iubit, si vad si acum cat de mult ma iubesti, ca si acum daca doar cu ajutorul carutului ma pot deplasa tu si acum tot ma scoti sa iau aer ca si in prima zi cand ne-am cunoscut si puteam alerga impreuna.
De ce niste oameni simpli stiu sa imbatraneasca iubindu-se? De ce in zilele noastre cat mai rar gasim astfel de modele? De ce se despart tinerii tot mai des? De ce se ajunge la divort? De ce este ura in loc de dragoste? De ce?? De ce toate aceste lucruri? Tu poti raspunde?
Aprinde jarul dragostei ce-i stins in tine, aprinde focul DRAGOSTEI sa arda din tine, pentru ca acolo unde este faclia DRAGOSTEI sincera, moartea nu o poate rupe. Iubiti-va si pretuiti-va pentru ca faclia dragostei a lui Dumnezeu sa creasca in voi si boldul mortii sa nu aiba putere in familia voastra.
Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău; căci dragostea este tare ca moartea, şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor; jarul ei este jar de foc, o flacără a Domnului. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi rîurile n-ar putea s-o înece. Cantarea Cantarilor 8:6,7.
Cu drag, Daniel Popescu
