Trecem unii pe lângă alții prin zile, afișăm zâmbete sau priviri care nu trădează nimic. Căci dacă unui om răcit îi servim o ceașcă de ceai, ce-i putem oferi unui om rănit în suflet? Din această teamă, ne ascundem unii de alții, sporind singurătatea, așteptând o primăvară mai caldă decât cea de afară. Și până ne facem curaj să-mpărtășim, sau până găsim oameni de încredere, ce să facem pentru sufletul nostru?
- Întâi să nu ne complacem în tristețe, oricâte motive am avea. Să căutăm latura pozitivă în toate. Să nu ascultăm vorbele rele, nici pe cele întemeiate. Sunt o otravă care afectează treptat. Să-ncercăm să spunem pentru fiecare aspect care ne deranjează cel puțin două lucruri bune. Schimbarea opticii va face ca lucrurile negative să scadă în intensitate.
- Apoi să ne eliberăm de neiertare. Cel mai greu e să ierți pe cineva care nu regretă cu ce ți-a greșit! Dar iertarea nu e premiul pentru recunoașterea vinei, nu e pentru celălalt, e pentru tine! Ție îți va face cel mai mult bine! Vei putea să privești spre celălalt cu libertate, fără să ai nevoie de compensare.
- Pentru un suflet sănătos trebuie să ne-mbărbătăm și să găsim o cale de a fi activi în continuare, într-un fel sau altul, într-un loc sau altul. Sigur că suntem responsabili față de sufletul nostru de a-l feri de ce-i face rău, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne închidem în noi.
Un suflet sănătos se poate observa ușor, iar vindecarea o dă doar Dumnezeu. Suntem responsabili însă să ne păstrăm sănătatea propriului suflet: să nu-i negăm suferințele, să nu-i ignorăm rănile!
Sursa foto, aici.
sursa articol http://tineri.betania.ro
