Ne maturizăm sau doar îmbătrânim. A ne maturiza înseamnă a evolua pe verticală, a îmbătrâni, înseamnă a înainta pe orizontală. De fapt, să înaintezi pe orizontală nici nu necesită mare efort, te duce viața. Nu ai cum rămâne în loc, vremea trece oricum. Mai rău e că ne pretindem înțelepți, doar pentru că am trecut prin viață. Nu e de ajuns, trecerea prin viață, fără maturizare, ne împietrește, ne rigidizează, ne face inflexibili. Nu e de ajuns să trăim.
A ne maturiza e altceva. Înseamnă a evolua, a ne împăca cu noi cu ceea ce suntem chemați să fim. Înseamnă a fi, nu a face. Înseamnă a crește. În timpul războiului mondial, psihologii au observat ceva șocant, având ocazia să vadă oamenii în altfel de contexte decât cele confortabile. Oamenii au vârsta psihologică medie de doisprezece ani. Acolo ne oprim cei mai mulți. Ne oprim odată cu pubertatea, odată cu startul maturizării sexuale, evoluția psihică ne este inhibată.
Cei mai mulți oameni au un dezacord sever între trup suflet și duh. Nu este o melodie armonioasă, ci una care sună fals, nu este o imagine unitară ci una disproporționată. Psihic rămânem cei mai mulți din noi în urmă, iar spiritual, credem că ne maturizăm, dar ne trezim că doar ne trece timpul. Unde e armonia? Unde e frumosul dezvoltării armonioase? Trăim sau trece viața?
de . Citeste tot articolul click aici
