Sfârşitul lumii – Să ne dăm cu presupusul

sfarsitul-lumiiSfârşitul lumii este domeniul despre care se vorbeşte şi se scrie foarte mult în mediul creştin. Dacă privim la mediul neoprotestant vom descoperi o pasiune imensă pentru acest subiect şi „n-şpe mii” de variante ale acestuia. Oamenii încearcă să „ghicească”: data începerii, data răpirii, cine e anticristul, ce se întâmplă cu America, care va fi semnul fiarei şi multe alte chestiuni care nu ne sunt dezvăluite de Scriptură.

Multe greşeli s-au făcut până acum pe această temă. Unele din ele au fost confirmate ca eronate, altele urmează. Au apărut şi escatologi de profesie. Oamenii aceştia îşi dedică viaţa lor profesională studierii a ceea ce Scriptura spune şi a ceea ce trăim, pentru previziuni privind sfârşitul acestui pământ. Astfel, din pasiunea mare pentru a şti ceea ce este tăinuit de Dumnezeu, au apărut „preziceri” cum că anticristul ar fi cutare sau cutare persoană, sau că ar fi un anumit cult religios, sau că ar fi o anumită naţiune. Au apărut sute de variante de calcul a cifrei „666”, au apărut multe variante ale răpirii raportat la tribulaţie. Ca să nu mai spun despre câte variante despre „cip-uri” au apărut şi câte şi mai câte ştiri „senzaţionale”.

Unii oameni au o plăcere teribilă să îi ameniţe pe alţii cu iadul, cu sfârşitul lumii, cu chinul, cu urgiile apocalipsei şi alte elemente legate de sfârşitul lumii. Am auzit oameni exagerând şi distorsionând groaznic ceea ce Scriptura spune, din dorinţa de a arăta ce ştiu sau din dorinţa de a face pe ceilalţi să se pocăiască. Am auzit oameni vorbind despre mirosul de carne prăjită de om, despre transformarea omului în vierme, despre împungerea cu furca, pentru a intra înapoi în cazan, despre cip-uri implantate cu forţa sau pe furiş, despre buletine cu cip cum că ar fi pact cu diavolul, despre cardurile bancare care ar fi un semn al fiarei şi cât şi mai câte grozăvii. O întreagă „armată” de oameni care dau cu presupusul.

„Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” spune Iacov într-un anumit context şi folosesc această expresie şi eu astăzi.

Creştinii sunt chemaţi să fie echilibraţi şi să nu se lase conduşi de fire în cele spirituale. Firea va avea tendinţa asta de a exagera, curiozitatea bolnavă, dorinţa de superioritate manifestată prin emiterea de teorii care să şocheze şi chiar va avea tendinţa să mintă cu privire la cele biblice. Multe din teoriile despre sfârşitul lumii sunt minciuni.

Ca oameni credincioşi trebuie să ne limităm la ceea ce Scriptura ne dezvăluie. Trebuie să credem şi să afirmăm adevărurile Scripturii şi să nu adăugăm sau să scoatem nimic. Iată câteva lucruri clare despre sfârşitul lumii:

Da, sunt multe teorii, multe veşti, care dintre care mai false, sunt variante care aduc groaza în noi şi nu bucuria revederii cu Hristos. Ce lucrează în noi discuţia sau meditarea la sfârşitul lumii? Ce rostim cu gura noastră despre asta? Nu cumva să adăugăm sau să scoatem ceva că nu e de bine.

Da, va exista un sfârşit aşa cum Scriptura spune. Da, pământul cu tot ce este pe el va arde. Da, Hristos îşi va răpi biserica şi toţi cei care vor să aibă parte de acea răpire trebuie să încheie legământ cu El ca să fie salvaţi. Restul… sunt supoziţii, sunt scenarii de filme horror. Nu vă mai lăsaţi târâţi în tot felul de dezbateri inutile pe subiect. Nu mai urmăriţi tot felul de teorii conspiraţioniste despre asta? Nu mai lansaţi tot felul de zvonuri pe care alţii le-au născocit. Hai să ne concentrăm asupra apropierii de Hristos, asupra împlinirii menirii noastre.

Exit mobile version