Ai motive să fii fericit și mulțumit, chiar dacă sunt momente în care abia le poți număra pe degete. Ne este greu să vedem bunul din viață când trecem prin ceva mai greu, și înțeleg perfect. Așa sunt și eu. Dar nu putem rămâne mereu triști, mereu nemulțumiți și arțăgoși doar pentru că ceva nu ne merge bine. Nu putem face comparații între noi și ceilalți. Fiecare avem vieți și caractere diferite. Dar nimeni nu este scutit de bucurii și de tristeți!
De atâtea ori tindem să nu ne credem ”suficient de frumoși sau buni”, însă suntem întotdeauna gata să recunoaștem cât de urâți și proști suntem. Suntem destul de pricepuți la a ne plânge defectele, dar nu suficient de inteligenți pentru a ne scoate în evidență calitățile. Suntem oameni și avem defecte, dar nu le putem lăsa să ne biruie. Trebuie să ne bucurăm că avem atâtea calități. Și trebuie să ni le scoatem în evidență! Dacă avem o inimă plină de compasiune pentru cei nevoiași, să nu așteptăm pe vecinu’ să facă treaba în locul nostru și să nu ne comparăm cu el. Să facem noi binele pe care inima noastră ni-l cere să-l facem. Fie că este vorba de un zâmbet sau de un dar oferit cuiva, sau de o vizită făcută unei femei văduve. Dumnezeu nu ne cere cantități, ne cere doar calitate! Contează mai mult dragostea cu care facem un lucru decât lucrul pe care îl facem. Să nu ne amărâm atunci sufletele cu scuze de genul: ”Eu nu sunt bun de nimic și chiar nu am ce face, dar Xulescu are finanțe, influență. Cine sunt eu la urma urmei? Un nimic.”
Să gândim pozitiv despre noi și să nu lăsăm pe nimeni să ne schimbe în niște persoane lipsite de iubire. Să trăim frumos, pentru Dumnezeu. Dacă până acum ați fost triști, înveseliți-vă, căci nimic nu-i veșnic aici. Luptați pentru voi și pentru cei pe care îi iubiți!
