S-a topit iarna
şi a trecut
s-a dus şi primăvara
a venit vara
cu merele şi
prunele coapte
cu gustul de fragi
şi căpşuni
se arată zorile
cu roua pe câmp
şi florile
ce umplu de miros câmpia
au înflorit trandafirii în vale
şi crinii pe câmp
te-mbracă-n miresme
porumbiţo
din crăpăturile stâncii
din scobiturile prăpăstiilor
unde te ascunzi
unde îţi moi ochii
în lacrima nopţii
şi unde
te scalzi la amiază
în umbra ce fuge
atât de uşor
adormisem
dar inima-mi veghea
este glasul preaiubitului meu
atât de aproape
ce rupe tăcerea
în noaptea aşteptării
deschide iubito
tu floare de crin
căci în răcoarea nopţii
de dorul tău suspin
deschide
tu nouă mireasă
la tine eu vin
dar nu l-am deschis
am aşteptat
iarăşi să bată
iarăşi s-aud
cum mie-mi vorbeşte
c-un glas de izvor
ce curge din stâncă
mai târziu
am deschis uşa
în noaptea neagră
dar mirele
plecase
m-am uitat pe afară
l-am căutat pe ziduri
în umbra nopţii
dar nu l-am găsit
unde eşti
izvor de lumină
ce turma-ţi aduni
pe munţi şi pe ape
în rugăciuni
să-ţi fie aproape
şi duhu să-ţi sape
unde eşti
tu vis de izvor
din roua iubirii
trandafir din Saron
şi crinul din văi
unde îţi paşti mieii
la ape-n amiază
în răcoarea zilei
şi până-n amurg
unde îţi moi
tu degetele tale
şi unde-ţi ascunzi
paşii
şi mersul
de floare şi dor
preaiubitul meu este al meu
un cedru din Liban
luceafăr răsărit
în picurii nopţii
ce-ţi fură şi paşii
şi ochii
şi timpul se moaie
în palmele lui
ca apa din stâncă
iubitul meu
i-o piatră de hrisolit
din stâncă
ce-ţi fură privirea
cu mersul pe raze
ca un safir prelucrat cu gingăşie
la umbră de crini
cu mii de miresme
cu nard şi şofran
şi apă din stâncă
aşa este
iubitul inimii mele
ciorchine
din viile En-Ghedi
cu puiul de cerb
sau cu iedul unei căprioare
se aseamănă
iubitul meu
pe munţi
când se arată
iarna a trecut
a încetat ploaia şi s-a dus
se arată florile
pe câmp
a venit vremea cântării şi se aude
glasul turturicii
în câmpiile noastre
pe munţi
şi pe stânci
glasul tău e dulce
şi faţa ta e frumoasă
mire scump din grădina
cu flori şi miresme
unde îţi paşti mieii
şi unde îţi duci turma
la amiază
unde-i izvorul
din care setea îţi stâmperi
unde e cedru
în umbra căruia
fiinţa îţi pleci
sub frunzele-i reci
amiaza cât ţine
de ce să umblu
ca o rătăcită
pe la turmele
altor păstori
pe la alte staule
doar paşii tăi
căutându-i
râvnindu-i
o spune-mi tu
cel mai frumos dintre tineri
tu cel care umbli
pe ape
şi-ţi moi în izvoare
mersul şi ochii
ca para focului
pururi ce arde
tu cel mai frumos dintre oameni
ce-n lacrima zorilor
paşii ţi-i scalzi
şi-n dragoste arzi
luminând lumina
soarelui ce vine
chiar la amiază
unde te aşezi
când umbra se duce
ca să mă vezi
cum fug la răscruce
mă frânge iubirea
mă arde
mă arde
unde eşti
iubire divină
tu stâncă de veacuri
şi turn de scăpare
o domn al iubirii
ce ochii ni-i furi
cu dragostea ta
cu-nvăţături
de altundeva
şi nu
de pe pământ
o vino
o vino
şi ia-ne pe braţe
pe stâncă ne pune
în rugăciune
să ne înalţe
în sfântul Tău Nume
Duhul Tău Sfânt
aici jos în lume
ne vrem doar cu Tine
şi-n Tine să fim
o Domn al iubirii
prin care plutim
şi astăzi pe ape
căci noi te iubim
şi vrem mai aproape
de Tine să fim
18 -12-2012 Cluj—Napoca
