Pentru cei cu lacrimi…

Se întâmplă lucruri grele în jur. Dureroase. E atâta suferinţă într-un pumn de ţărână şi totuşi atâta nobleţe. La 20 de ani a rămas şi fără ultimul părinte, în urmă cu trei săptămâni. Totul, dintr-o dată, nu s-ar fi aşteptat la asta. Şi, vorba lui Păunescu: “Şi totuşi există iubire…” Există în el în ciuda atâtor necazuri. Există în ciuda atâtor suferinţe. N-am văzut om la 20 de ani care să-L laude pe Domnul cu atâta fericire şi seninătate, în ciuda faptului că a rămas fără părinţi, doar acum câteva zile. Aproape că am plâns când l-am văzut. M-am simţit cel mai mic creştin din universul acesta. În orice caz, în asemenea situaţii nu poţi fi senin decât cu Hristos în tine, să nu mai trăieşti tu, ci să trăiască El.

Pentru mulţi, o asemenea fericire dată de Dumnezeu pare o nebunie. Pentru alţii un ideal ca să scape de urmările suferinţei. Singura avere care o are e Hristos. Poate tocmai pentru că este singura avere, are toată inima pentru El. Şi totuşi, ce fericire are când ştie că El este şi tată şi mamă, când ştie că poate cere orice şi va primi, când vorbeşte altora despre bogăţia pe care o are. Mai bogat ca el nu e nimeni. Ca să fii fericit nu-ţi trebuie aur ci iţi trebuie Hristos. Am văzut la el că se poate…

Lidia Blaga, nu te cunoaştem în persoană, dar te iubim pentru că te cunoaştem în Hristos. Cu El se poate să mergi mai departe… Pentru toţi cei care trec prin suferinţe mari şi despărţiri de cei dragi, care sunt creştini, care au plătit un preţ mare pentru apartenenţa la cer, sunt alături de voi şi sufăr în tăcere cu voi, până la lacrimi… Dar n-o să uit de ziua în care vom râde împreună acolo la El. Dacă aici lacrimile ne sunt şterse de Dumnezeu, de mâini omeneşti, dar mai curg uneori, acolo ştergar va fi mâna Lui Hristos. Iar după ce şterge El nu va mai curge niciodată…

                                                                                                                      Alexandru Fintoiu

sursa: www.ciresarii.ro