Doamne mi-ai descoperit Iubirea
pe care n-o ştiam a fi în mine!
A fost precum talantul îngropat
ce singur nu dă roadă de la sine…
Iubirea-i şi iertare,Tatăl meu
ce-o dau cu prisosinţă celor care
mă biciuiesc fără păreri de rău,
fără să ştie starea de iertare…
Mă biciuiesc în fapte şi în grai,
tăcerea răstignindu-mi-o-n prostie
dar Tu mi-ai zis că jertfei când te dai
se face tainic fără să se ştie…
Căci şi tăcerea uneori e-o Taină
când e făcută-n ştirea cea de Sus
și nu plângând să-mbraci aceeaşi haină
a umilinţei sfinte-a lui Iisus…
Doamne mi-ai descoperit iubirea –
pe cel ce-mi pune crucea-ntre tâlhari
să-l iert precum mi-ar da o sărutare.
M-ai învăţat – acesta e un har –
să-l poţi ierta pe cel ce suferinţa
ți-o dă ca dar al răutăţii sale
tu să-l îmbrăţişezi şi să-i spui frate,
să-i dai prinosul bunătăţii tale…
Poezie: GHEORGHE MORUȚ
