Nu cred că noaptea e un sfetnic bun.
E timpul când mă întâlnesc cu Dumnezeu
şi-n linişte, mai mult pot să îi spun
în lumea asta dacă-mi este greu…
Ispite-mi vin cu fiecare pas
să mă dărâme-n Calea către Pace
şi nu ştiu ce anume mi-a rămas,
sau ce-aş putea cu lutul meu a face…
Să stau cu Isus ancorat pe viaţă –
mă rog mereu în nedormite nopţi,
şi-atunci îi cer Părintelui povaţă
cum pot să ies biruitor din morţi…
Căci moarte e păcatul, pe vecie,
cum este scris în Carte, de Părinţi,
şi n-o să putem fi trecuţi de-a dreapta
printre aleşi, nemuritorii sfinţi…
Nu cred că noaptea e un sfetnic bun.
E-o clipă tainică-a-Ntâlnirii Sfinte
în care Tatălui pot să îi spun
orice durere, fără de cuvinte.
Noaptea e vremea rugăciunii-n Taină
Când Cerul, doar, te-aude şi te ştie,
Neîmbrăcat de cea de-a zilei haină…
Şi suflet gol având, cu Veşnicie
Să ţi se umple ca un dar de Sus
GHEORGHE MORUȚ
