Undeva în Atlanticul de Nord, pe coastele Donegal, la 21 martie 1748, un negustor de sclavi, călătorea cu 200 de negri pe corabie (Greyhound), dinspre Africa spre America. Din cauza furtunii, corabia a fost prinsă între stânci, catargul a plesnit. Agitaţie, frică, ţipete, valuri uriaşe, apă pe corabie. Mijlocul nopţii.
Negustorul a coborît în cabină, a pus genunchii jos, şi a strigat: „Doamne, dacă este adevărat că existi, te rog fie-ţi milă de mine şi de cei 200 de oameni de la bord! Dacă mă auzi, potoleşte furtuna şi îţi promit că toată viaţa am să-ţi slujesc numai Ţie!”. Un singur val a mai lovit corabia, şi a îndreptat-o pe linia de plutire. Furtuna s-a potolit.Ajuns cu bine la ţărm, negustorul a pus în libertate pe cei 200 de sclavi. A devenit un renumit preot anglican, un pionier al creştinismului evanghelic, un politician ce a luptat pentru abolirea sclaviei, şi mai mult decât atât, un mare scriitor de imnuri creştine. Numele lui este John Newton!
Cel mai renumit imn al său „Amazing Grace” – Măreţul Har, scris (probabil) în anul 1761, în vicariatul de la Onley (Anglia), a fost publicat în 1779 (de John Newton & William Cooper).
„Măreţul Har”, este unul dintre cele mai înălţătoare imnuri ale creştinătăţii. Probabil nr. 1 mondial. Oricine ai fi, oriunde te-ai găsi, ascultându-l, nu scapi fără să-ţi dea lacrimile. Numai în cazul în care eşti de carton…
Mai jos, renumitul Andre Rieu, în concert „Amazing Grace”. Şi evident, lacrimile spectatorilor!
…şi varianta mai completă (Melbourne, Australia, 15. 11. 2008)
sursa: nicolaegeanta.blogspot.ro
