Ieri, în drum spre Bărbuleşti, în timp ce mă rugam în maşină, Domnul mi-a vorbit: „Vă place mult să vorbiţi despre un Hristos răstignit. Predicaţi oamenilor mai des şi Hristosul înviat!”.
Am înţeles că nu numai nouă, ci şi bisericilor le place să audă, unii să vadă (în icoane, pe cruci etc), despre un Isus răstignit. E emoţionant să-L vezi pe Domnul cu cuiele în palme, cu spinii pe cap şi coasta străpunsă. Poate aduce lacrimi. Învierea însă poate aduce trăire. Şi dacă oamenii sunt conştienţi că Hristos nu mai e pe cruce neputiincios, ci lângă noi, oriunde, oricând, viaţa lor ar fi alta. Când şti că Dumnezeu e viu, nu te mai porţi ca şi cum nu te-ar vede!
Despre unele biserici se spune că-s reci, cimitire. Că Dumnezeu e mort acolo. Fals. Dumnezeu nu e mort. E viu, chiar şi în bisericile tradiţionale. Numai că membrii bisericii sunt morţi. Şi dacă le merge numele că trăiesc, pe când ei sunt de mulţi stană de piatră, evident că Dumnezeu nu se mişcă acolo. Să nu-i deranjeze!
Nu uitaţi că Dumnezeu nu e numai Dumnezeul celor vii, dar e Viu fraţilor. Trăeieşte. Şi nu într-un colţ de cer, ci pretutindeni. Asta înseamnă că ştie tot ce facem…
Articol scris de : Nicolae GEANTĂ > nicolaegeanta.blogspot.com
