Uitarea se aşterne
Peste al tău mormânt
Şi tristă sunt fetiţo,
Te am mereu în gând.
E crudă omenirea,
E crud ce s-antâmplat.
E grea durerea-n suflet,
E trist că ai plecat.
Prea multă suferinţă,
Prea multe-ai îndurat.
O, tu fetiţă dragă,
Prea repede-ai plecat.
Uitarea se aşterne
Peste al tău mormânt.
Se ofileşte floarea
Prea tânără-n pământ.
Speranţa revederii
E tot ce-a mai rămas.
Şi dorul întâlnirii
Mă cercetează ceas de ceas.
Nu te-oi uita copilo,
Nu te-oi uita nicicând!
Ai fost şi eşti cu mine
În suflet şi în gând!
Flory Margea (29.09.2011)
