Ne certăm și ne împăcăm pe wall în loc să luăm biletul de autobuz sau să punem cheia în contact și să ne întâlnim la o limonadă bună pentru a soluționa problema; ne lovim semenii și discredităm lucrări și oameni pe bloguri personale, în loc să vorbim personal, constructiv și cu grijă pastorală, din partea unora, să recuperăm nu să nenorocim trestiile frânte; scriem fără milă și cap aruncând litere din generoasa tastatură, despre evenimente la care nu am fost prezenți, emitem generoși soluții la probleme pe care nu le cunoaștem sau nu le înțelegem, ne batem cu pumnul în piepturi goale de spiritualitate falsă și deranjantă murdărind și blamând fără pic de empatie creștină, ne trimitem mesaje onomastice seci și fără nimic personal în ele, în loc să ne trecem pragul măcar cu ocazii de acestea pentru a oferi un zâmbet și o floare reală, nu imagini virtuale fără semnificație; ne consiliem pe net, ne plângem pe net, ne strigăm dragostea pe net…și totul în public, în gura mare, în văzul tuturor…ne anunțăm venirile și plecările (am mai comis și eu din astea, sper că au fost ultimele momente de slăbiciune), vacanțele, etc. Ne îndepărtăm încet, dar sigur, de relații reale, e mai comod să scriem pe wall sau să trimitem off line-uri, de sentimente împărtășite unor apropiați cărora le pasă cu adevărat, nu unor ecrane goale, nu mai ne facem timp de aer și frumosul albastru, totul se întâmplă din păcate, mai nou, pă net!
Uităm să mai trăim LIVE…
By Silviu Cornea > www.blidulculinte.blogspot.com
