Vanatorii de pacate in Biserici

Ioan 8:7  Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

Cine din biserică este fără păcat? Acel să arunce primul cu piatra în cel păcătos. E dureros cum în bisericile noastre evanghelice se instalează un haos total. Judecăm pe fratele nostru, ne credem mai presus decât alţii, lovim în cel ce a păcătuit, îi scoatem afară din biserici pe cei au căzut, dar vor să se ridice. Am devenit nişte vânători de păcate. Slujba noastră în biserică constă în a arunca cu vorbele grele în fraţii noştrii şi a-i ajuta să cadă tot mai adânc în groapă. Oare de ce nu mai avem dragoste pentru cei de lângă noi? De ce mai degraba facem răul decât binele? De mai repede adâncim rana din sufletul fratelui nostru, decât să căutăm vindecarea rănii?

Cunosc cazuri în care oamenii s-au dus la păstor să se mărturisească de păcate, dar a 2-a zi ştia toata biserica ce a păcătuit fratele sau sora. Cum mai putem noi în zilele de azi să împlinim ceea ce zice Biblia în Iacov 5:16 Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Cum mai pot eu mărturisi păcatul meu unui păstor care încalcă Cuvântul Domnului? De fraţii care stau în fruntea bisericii au devenit nişte risipitori şi dezbinători?

De fiecare dată când văd în jurul meu lucruri care nu plac Domnului, mă gândesc la profunzimea versetului din Apocalipsa 12:12 care spune: De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme. De ce dăm prilej diavolului şi îl lăsăm să ne amăgească? De multe ori devenim unelte în mâna diavolului fără să ne dăm seama. Păcatul e atât de subtil, încât amăgeşte chiar şi pe cei mai tari în credinţă.

E timpul ca Domnul să se proslăvească prin noi. E timpul cercetării noastre. De ce să vânăm păcare în biserici când am putea fii sfinţi. 1 Petru 1:16 Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”. El e Sfânt pentru ca şi noi să ajungem la sfinţenia Lui. E clipa decisivă în care mai putem lua hotărâri noi. Să nu mai arătăm cu degetul spre cel care a păcătuit. E mult mai bine să luăm atitudine asupra propriei noastre persoane şi să împlinim versetele: Luca 6:41-42  De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău? Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi” şi, când colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bîrna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Fraţilor e timpul să lăsăm făţărnicia la o parte. Nici un făţarnic nu va avea parte de Slava cerului. Haideţi să analizăm bine scopul pentru care venim la biserică. Oare frecventăm o biserică doar ca să vânăm păcatele şi greşelile fraţilor noştrii sau suntem prezenţi la biserică pentru a ne pocăi de atitudinile noastre „bolnave”?

Dacă nu ai nici un păcat continuă să vânezi păcatele altora, dar dacă eşti un păcătos, pocăieşte-te, altfel vei muri fără Hristos şi toată prezenţa la la biserică nu va avea nici un folos! DUMNEZEU SĂ NE CERCETEZE, amin!